Cred că o doresc toți – și căldură sufletească, și fizică, care, mai ales acum, nu este suficientă. Și toamna la un loc cu situația economică nu tocmai strălucită în țară, tensiunile politice interminabile nu ne prea încălzesc trupul și sufletul.
Însă dacă ne-ar fi cald pe suflet, și frigul din case și apartamente ar fi fost mai ușor de suportat. Cum să nu fii de acord cu cititorii care se plâng că e imposibil să privești știrile la televizor. Într-adevăr, nu inspiră optimism informațiile zilnice despre crime, accidente mortale, incendii, arestări, anunțurile despre referendumuri ce costă milioane – nu mai avem pe ce cheltui banii decât cu votări ce nu schimbă nimic – despre proteste, reforme fără sfârșit ce tot mai mult ne complică viața, despre promisiunile deșarte ale celor în care din nou am avut încredere și am făcut din nou o greșeală, despre hoțomăniile celor care ar fi trebuit să fie onești doar în virtutea funcției lor bine plătite, despre lăudăroșenia conducerii cu niște succese imaginare, despre veniturile mari până la nerușinare ale funcționarilor publici într-o țară în care poporul abia leagă tei de curmei. Cu regret, lista aceasta poate continua la infinit. În același timp, îți înțelegi neputința de a schimba ceva și că de opinia, dorința, năzuința ta nimic nu depinde, tu ești un mic șurubel într-un mecanism mare care, prin voia sau din capriciul cuiva, e rotit ba într-o parte, ba în cealaltă, ba e oprit. Și dacă acest șurubel va ieși din funcțiune, nimeni nu va observa, înlocuindu-l cu altul.
Unicul lucru care este în puterea fiecăruia dintre noi e de a-și face viața un pic mai luminoasă, a-i încălzi cu bunătatea, cu căldura sa pe cei dragi, pe colegi, vecini, cunoscuți și necunoscuți. Acest lucru putem și consider că trebuie să-l facem. Să ne străduim să trăim așa ca să nu le otrăvim altora viața cu dispoziția proastă și aroganța noastră. Pe când noi, mi se pare, încercăm să vărsăm asupra celor dragi toate emoțiile negative care vin din toate părțile, deși am putea – în acest caz, totul depinde de noi – să ne stăpânim, să tăcem, să răbdăm, să compătimim. Dar, din păcate, în astfel de cazuri vorbește ego-ul nostru – această sursă invizibilă a tuturor suferințelor psihologice și a sentimentului că suntem foarte importanți.
Dar este suficient să ajungi la o înțelegere cu acest ego, or, cu el te poți înțelege, doar nu e funcționar cu care e greu să găsești limbaj comun, și viața va deveni mai caldă în toate privințele, și știrile nu ne vor speria atât de tare, și vremea de toamnă va părea mai confortabilă, și oamenii mai drăguți. Asta e în puterea noastră.
