Absolventă a Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Moldova, apoi angajată la Jurnal TV, Ilona Vatamaniuc, originară din satul Poiana, comuna Boghenii Noi, a emigrat acum 7 ani în Irlanda. Chiar dacă consideră această țară una care îi oferă posibilitatea unui trai decent, Ilona spune că Moldova rămâne a fi în topul preferințelor ei.
— Cine este Ilona Vatamaniuc și de unde vine?
— De fapt, sunt Ilona Cotruță. Vin din unul din cele mai mici sate ale raionului Ungheni și aș putea chiar să spun și din Moldova – Poiana. În ciuda acestui fapt e unul foarte pitoresc, e situat în apropierea codrilor. E locuit de oameni gospodari și eu sunt născută într-o familie cu asemenea oameni. Am doar un frate. Tatăl a decedat și acum o avem numai pe mama. Și dacă ar fi să dau timpul înapoi aș retrăi acele vremuri așa cum au fost fără a face vreo schimbare.
— Cât de mult te-au marcat locurile și oamenii de unde vii?
— Satul Poiana m-a marcat foarte mult și așa cum a zis și Lucian Blaga „Veșnicia s-a născut la sat”. Îmi doresc ca atunci când mă voi reîntoarce în Republica Moldova să-mi cumpăr o căsuță, pe undeva pe lângă codri și să-mi trăiesc viața așa cum au făcut-o buneii mei și părinții – cu o gospodărie mică, cu câteva animale. M-au marcat și oamenii de aici. Am avut foarte mulți prieteni. Perioada aceea în care m-am născut eu a fost atât de frumoasă, cu o generație atât de deșteaptă, inteligentă. Ceea ce nu prea văd acum. Mă doare atunci când revin la Poiana și îl văd tot mai depopulat. Copii tot mai puțini, având în vedere că atunci când eram noi mici ne jucam pe șes sau toloacă cum îi mai spuneam. Nu știu, se schimbă timpurile, vremurile, însă acest sătuc, oamenii care îl locuiesc vor rămâne pentru totdeauna în sufletul meu.
— De ce ai ales Irlanda ca să emigrezi?
— Acum când mă uit retrospectiv nu știu de ce am ales Irlanda. Probabil din motivul că aici se vorbește limba engleză și eu cu soțul o cunoaștem foarte bine. Noi am venit inițial în luna de miere. Aceasta s-a întâmplat imediat după ce am sărbătorit nunta. Luna de miere s-a transformat în 7 ani de când trăim aici. Probabil e cea mai lungă lună de miere (râde). Un alt motiv e că în Irlanda românii au drept de muncă.
— Cum e să iei viața practic de la zero, într-o țară, unde nu cunoșteai pe nimeni?
— Ne-a fost greu de la început, având în vedere că în Moldova aveam ambii un loc de muncă stabil, un loc de trai, aici nimic. Și cum noi nu fugim de greu am început să ne adaptăm și să luăm viața de la zero. Am lucrat în diverse domenii. De la baby sitter (dădacă), până la călcatul hainelor. Soțul a lucrat în construcții. Toate acestea au fost ca să intrăm în ritmul vieții unui cetățean al Irlandei. Acum după 7 ani putem să afirmăm că am reușit. Avem servicii care ne plac, avem o locuință pe care o închiriem, ce-i drept. Plătim un preț mare, la fel și pentru facturi și mâncare, însă nivelul de trai de aici îți dă această posibilitate și nu resimți cheltuielile ca în Moldova. Suntem stimați, respectați și nu simțim diferența că tu ești moldovean și eu irlandez. Noi am închis o carte, plecând din Moldova, și am deschis o alta stabilindu-ne în Irlanda.
— Cât de des revii acasă?
— Venim acasă doar o dată pe an. În primul rând concediile noastre cu cele de aici nu coincid, apoi cel mai important factor sau impediment, sunt ofertele de zbor, care sunt puține și scumpe. Dacă în oricare țară a Europei poți lua un bilet la avion doar cu 10 euro, atunci pentru Republica Moldova mai puțin de o sută nu există.
— Ca să faci o comparație între Republica Moldova și Irlanda, spune-ne câteva diferențe și câteva caracteristici, care poate ne apropie (dacă le avem, desigur).
— Îmi vine foarte greu să fac o comparație între aceste 2 țări, care au devenit cumva ambele căminul nostru. Când revin în Moldova văd schimbări la nivel de infrastructură, văd străzi renovate, parcuri, diferite magazine, obiecte arhitecturale de importanță culturală cu o față nouă, aici vorbesc de Sala cu orgă etc. Irlanda este o țară verde și se pune preț pe păstrarea autenticului, în special al clădirilor. Mi-aș dori ca Moldova să fie ca Irlanda. Chiar și la nivel de socializare, de comunicare. Irlandezii sunt foarte respectabili, îți vor zâmbi chiar dacă nu te cunosc, atunci când îi vei întreba ceva îți vor răspunde cu mare drag. Îmi mai doresc ca angajații din Moldova să aibă același nivel de salarizare ca și cei din Irlanda. Un alt lucru care îmi place în mod deosebit aici e că oamenii așteaptă weekend-ul ca să se poată odihni, pe când cei din Moldova să facă curat, mâncare. Lor le place să călătorească.
— Te consideri mai mult moldoveancă sau irlandeză? Cum menții legătura ta cu Republica Moldova?
— Nu mă consider irlandeză și cred că lucrul acesta nici nu se va întâmpla vreodată. Sunt moldoveancă, româncă, am ambele cetățenii. Și ori de câte ori mă întreabă de unde vin povestesc cu mare drag despre Moldova. Vreau să vă spun că aici, în Irlanda, locuitorii cunosc despre Moldova. Ei țin minte prestația băieților de la Sunstroke Project, când au luat locul III la Eurovision. Le povestesc despre vinurile noastre și când revin din Moldova îmi servesc colegii de serviciu cu ciocolată de la Bucuria. Chiar dacă ai emigrat consider că trebuie să rămâi moldovean. Nu poți compara cu nimic locurile unde te-ai născut și ai crescut. Întotdeauna voi fi basarabeanca-româncă.
— Păstrezi tradițiile și obiceiurile din Moldova și în Irlanda? Cum percep aceste obiceiuri prietenii și colegii tăi irlandezi?
— Cea mai mare sărbătoare a irlandezilor e Crăciunul. Vreau să vă spun că aici această sărbătoare este așteptată cu atâta ardoare și de prin luna august poți să vezi prin vitrinele magazinelor decorațiuni, brazi. Se simte euforia aceasta de sărbătoare. Prima perioadă pentru noi Crăciunul era aproape ca orice sărbătoare religioasă, însă de vreo 3 ani ne-am „molipsit” de la irlandezi. Altceva e cu Paștele la ei. În primul rând nu coincid datele, ei fiind catolici. Noi mergem și sfințim pasca la biserică, vopsim ouă ceea ce pentru ei e ceva nou. Tot din seria curiozități este mersul la cimitir la Paște și pomenile. Chiar pot să vă spun că mi-a fost greu să le explic pentru ce facem acest lucru.
— Ce îți lipsește cel mai mult din Republica Moldova?
— Uneori și aerul din Republica Moldova îmi lipsește, în special cel din Poiana. Îmi lipsesc foarte multe lucruri și oameni, bucatele noastre tradiționale. Chiar dacă și aici sunt multe feluri de bucate mie totuși mi-e dor de acele gustoșenii, care le avem acasă la părinți. Însă, cel mai mult îmi lipsește soarele și vara din Moldova.
— Dacă ai avea posibilitatea să te întorci în timp, ai mai pleca din țară sau nu?
— De foarte multe ori m-am gândit la această întrebare. Oscilez între da și nu, pentru că după 7 ani am făcut aici și niște studii, m-am redescoperit pe mine că pot să fac niște lucruri pe care în Moldova nu știu dacă le-aș fi realizat. Da, dacă rămâneam în Moldova poate și mă ocupam cu altceva, avem o altă perspectivă de dezvoltare, dar sunt mulțumită și aici pentru că sunt cu soțul meu, că am o casă, lucru care nu mi l-aș fi permis cu salariul din Moldova. Dar, ea va rămâne prima țară din topul preferințelor mele de călătorie.
