A fost nevoie doar ca unul să plece, să spele putina, să dispară, să se ascundă (nici nu mai știu cum să numesc acțiunea celui care se considera mai tare pe piața politică), că imediat au apărut așa-numitele jertfe care oricând se lingușesc pe lângă puterea nouă. Unii spun că cică au fost impuși, dar ei niciodată nu au vorbit cu cel care a dispărut și l-au văzut doar la televizor, alții se jură că nu au furat, deși, cum zice proverbul, sunt prinși cu rața în gură, ai treilea s-au dosit și stau chitic ca peștele în apa limpede, de parcă nici nu ar exista, poate sunt trecuți cu vederea… Însă apar și dintre acei care încep a-și spăla matrapazlâcurile din trecutul apropiat arătând cu degetele de la ambele mâni la stânga și la dreapta. Verificați, dar nu-i credeți, tăiați ca în curechi! Pentru că, de obicei, rezultatele revoluțiilor, violente sau pașnice, sunt mai apoi acaparate de cei care la moment sunt în umbră.
