Cuvântul „România” astăzi provoacă diferite asocieri în spațiul dintre Prut și Nistru. Dar, numai fiind acolo, îți poți contura viziunea și stiliza ideile despre această țară frumoasă, de care suntem legați prin neam, limbă și obiceiuri. Atunci parcă, dispar hotarele, și sentimentul dragostei reciproce devine mai puternic și cu mai multe speranțe în viitor.
Unul dintre locuri este Iașul – un oraș cu o poveste aparte în relațiile noastre și în istoria României. El a fost și rămâne a fi capitala culturii românești, iar cei circa 400 mii de locuitori creează această atmosferă a culturii pretutindeni – în biserici , mănăstiri, muzee, case memoriale, parcuri și grădini.
Pașii îți calcă pe vestigii sacre, pe vieți trecute și rămase în bronz, pe urmele lăsate de mari ctitori ai spiritualității românești.
Însuși județul Iași, cu patrimoniul său care enumeră 526 de locuri arheologice, 20 de case memoriale, din care 10 sunt muzee, cât și 580 de monumente istorice și arhitecturale este și „Județul-Muzeu” al României. La Iași „fiecare piatră vorbește de trecut”. Dar Iașul este și orașul marilor idei, al primei universități din România, al primului spectacol de teatru în limba română, al primului muzeu literar – Bojdeuca lui Ion Creangă, al primei cârciumi cu numele „Bolta Rece”.
Frumusețea orașului te vrăjește și asaltează cu amintiri din cele citite prin cărți și cronici, purtându-te în adâncul secolelor.
O adevărată bijuterie a Iașului este Biserica Mănăstirii Trei Ierarhi, situată între alte 2 edificii ce impresionează – Catedrala Metropolitană și Palatul Culturii, pe același bulevard, Ștefan cel Mare și Sfânt, te fascinează prin broderiile sculptate, care acoperă în întregime zidurile exterioare. Cele 30 de brâie care o înconjoară, îmbină în mod surprinzător stiluri și motive ornamentale diverse. În incinta acestei biserici se odihnește domnitorul Alexandru Ioan Cuza, cel care a unit pentru prima dată Principatele Române: Moldova și Muntenia.
Amintesc în continuare de Biserica Trei Ierarhi, care pe vremea domniei lui Vasile Lupu (1634-1653), a fost înființată Academia Vasluiană, prima școală superioară de limbă greacă și slavonă și prima tipografie din Moldova. Nu departe de Trei Ierarhi, în fața Palatului de Cultură, e situată Biserica Sfântului Nicolae Domnesc, cea mai veche din Iași. Ea a fost ridicată de domnitorul Moldovei Ștefan cel Mare pe la 1492, restaurată în întregime între anii 1884-1904, de o echipă în frunte cu arhitectul francez Lecomte de Nony.
Un moment de relaxare îți provoacă anturajul Mănăstirii Cetățuia, construcția căreia a fost finalizată în 1672. Zidurile înalte și masive din piatră, meterezele (întăriturile) și turnurile de colț pot părea nepotrivite pentru o mănăstire făcând-o să pară o adevărată „fortăreață”. Vremurile în care a fost construită au făcut ca ea să fie gândită și ca loc de refugiu și rezistență armată. Biserica Mănăstirii este pictată în frescă, în stil bizantin, aici a fost înființată prima dată o tipografie grecească, unde s-au tipărit cărți ce au fost distribuite în întreg Orientul de credință ortodoxă.
Se pot spune multe despre Mănăstirea Galata cu un palat, unde domnitorii își aveau reședința în timp de primejdie, despre Mănăstirea Golia din mijlocul orașului, împrejmuită de ziduri înalte de 7 metri, iar nu departe e și Biserica Armeană, unde se află cel mai vechi document, cioplit în piatră, care pomenește despre existența orașului Iași. Biserica Sfântul Sava există de prin anul 1300, când un grup de călugări de la Ierusalim a ajuns pe aceste meleaguri purtați de corăbiile genoveze, iar la Biserica Bărboi din această zonă se află mormintele scriitorului Alecu Russo și ale membrilor familiei domnitorului Sturdza.
Nicidecum nu putem trece cu vederea Catedrala Metropolitană, executată în stilul arhitectonic inspirat din formele târzii ale Renașterii Italiene, precum și pictura interioară cu inspirație de asemenea renascentistă. Ceea ce atrage mulțimile de credincioși către această Mitropolie sunt moaștele Sfintei Parascheva, ocrotitoarea Moldovei. Ele au fost aduse de la Patriarhia din Constantinopol în 1641. În fiecare an, pe 14 octombrie, în preajma raclei se adună pelerini de pretutindeni, aducând omagiul credinței lor. Nici pandemia anului 2020 nu a oprit pelerinajul celor credincioși, bineînțeles, cu respectarea anumitor reguli sanitare.
Șirul monumentelor istorice, poate fi în continuare, să zicem, „Casa Dosoftei” – una dintre cele mai vechi construcții laice din oraș. Nu există nici un document , care să-i ateste anii și s-ar putea să fie singura clădire originală din vechea ctitorie a lui Ștefan cel Mare. Aici și-a desfășurat activitatea până în 1686 tiparnița Mitropolitului Dosoftei. Alături se ridică mărețul Palat al Culturii, clădire finalizată în 1925, în stil neogotic. Clopotele din turnul central al Palatului cântă la fiecare oră Hora Unirii. Palatul a fost inaugurat în 1926 de către Ferdinand de Hohenzollern, al doilea rege al României moderne. Astăzi Palatul adăpostește valori neprețuite al culturii naționale și universale în cadrul celor patru muzee: de Istorie, de Artă, Etnografie și Politehnic. Numai Muzeul de Istorie a Moldovei are un patrimoniu de peste 35 mii de obiecte. Recent Muzeul de Istorie și Etnografie din Ungheni a semnat un Protocol de Colaborare cu Muzeul de Istorie a Moldovei din orașul Iași, cu scopul îmbunătățirii activității sale.
Iașul este și leagănul elitei intelectuale, aici în a doua jumătate a sec. al XIX-lea a luat ființă gruparea cultural-literară „Junimea”, care a reunit mari nume de prestigiu: Titu Maiorescu, Mihai Eminescu, Ion Creangă ș.a.
Iașul adună tineretul în grădina Copou, la Teiul lui Eminescu, în frumoasă „Sala Pașilor-Pierduți” de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” și alte multe locuri irepetabile prin frumusețe și spiritualitate înaltă. Vizitați Iașul, nu o să regretați!
