Nu e de mirare că anotimpul rece a ajuns unul detestat de majoritatea moldovenilor. Parcă ar da sfârşitul lumii peste noi. Şi aici nu mă refer la viscol, ger şi zăpada abundentă sau drumurile prost deszăpezite. Facturile sunt exorbitante pentru energia electrică, gaze, chiar dacă din trei odăi ale apartamentului, caloriferul se încălzeşte doar în una. „La baie nu e nevoie să se încălzească, se mai dezmorţeşte aerul după ce pregătesc de mâncare. Şi nu mă mai spăl chiar în fiecare zi… Economisesc pe orice, numai să ies din iarnă fără datorii”, povestea una dintre bătrânelele Ungheniului.
Copiii ei nu sunt peste hotare, muncesc aici cu un salariu obişnuit de vreo 2000 de lei şi ceva. Are o pensie modestă, de 1000 de lei, dar nu ştiu cum face că datorii nu are. Probabil a gândit vreo „dietă” strictă. E o eroină. Mulţi astfel de eroi avem. Doar să supravieţuiască iernii, chiar de nu e atât de geroasă.
În sat unii ar crede că e mai simplu. Cică, aprinzi focul în sobă şi deja eşti la căldurică. Nu-i chiar aşa. Şi aici bătrânii, sărmanii, o duc în frig. Vreascurile ard repede, iar căldura o simt doar sub plapumă, dar şi aşa încotoşmănaţi cu vreo trei rânduri de haine. O baie fierbinte… poate la vară. Desigur că printre cei care nu ştiu ce e căldura iarna sunt şi alcoolici, părinţii iresponsabili. Nu îi jelesc. În loc să cumpere lemne, dau banii pe băutură. Îmi pare rău de odraslele acestora, care în loc să vadă o viaţa mai bună, părinţii îi înmulţesc şi iarna, pe frig. E şi aceasta o metodă de a se încălzi.
Anotimpul rece copiii îl adoră, dar şi demnitarii cu buzunarul doldora de bani. Primii visează la scârţâitul zăpezii de sub picioare, la oamenii de zăpadă pe care îi vor înălţa şi la derdeluşul pe care vor zbura veseli. Pe ei nu îi interesează, de fapt, nici nu ştiu, cât costă o iarnă în cea mai săracă ţară din Europa. Nici măcar patinoarul de pe drumuri nu e o problemă. Pentru ei e vesel şi când înoată prin zăpadă. Ei nu dau vina pe inacţiunea autorităţilor sau poate pe economia pe care o fac acestea pe împrăştiatul nisipului. Până când devin şi ei maturi şi vor trebui să încălzească o casă şi să îşi rupă gâturile pe trotuarele cu gheaţă.
Ziceam că şi demnitarilor le place iarna. Ei nu îşi bat capul de banii pe care îi dau pe căldură. De fapt, unii dintre ei uită să deconecteze mini-centrala termică şi în luna mai. Avem şi din aceştia la Ungheni. Probabil, conectează aparatul de aer condiţionat ca să le fie mai răcoare şi nu mai simt că şi caloriferele sunt fierbinţi, până vara. Tot ei sunt cei care, neapărat, vor încerca pârtia în zonele de odihnă din Carpaţi, în cel mai rău caz. Ce mai, banii nu se mai termină! Viaţa lor e frumoasă!
Aşa e iarna în Moldova. Pentru unii apocalipsă, pentru alţii – ţinut de basm. Aş fi vrut ca toţi să se bucure de ea, indiferent de vârstă, statut social. Dar nu e destul să vreau eu, atât timp cât preţurile la gaze cresc, la energie cresc, la combustibil cresc, la produsele alimentare cresc. Numai salariile oamenilor rămân constant de mici. Mama ei de stabilitate!
