Săptămâna trecută, la Tiraspol s-a desfășurat Campionatul Deschis al orașului și al regiunii Transnistrene la haltere.
Halterofilii (fete și băieți) au concurat în două categorii de vârstă: copii cu vârstă până la 11 ani și de la 12 până la 20 ani.
Și-au dat concursul echipele orașelor Tiraspol, Bender, Grigoriopol, Nisporeni și Ungheni.
Raionul Ungheni a fost reprezentat de halterofilii care se antrenează în satul Unțești, filială a Școlii Sportive din Ungheni (Ministerul Tineretului și Sportului) și a Școlii Sportive Raionale, Direcția Educație. În Unțești se antrenează sportivi de la Gimnaziul „Vasile Vasilache” din localitate și de la Gimnaziul din Cetireni.
A devenit deja o tradiție, ca fetele de la Unțești să obțină rezultate bune. Și la Tiraspol și-au confirmat valoarea. Din 7 fete care au participat 6 au luat locul I. În categoriile respective de greutate, campioane au devenit: Dana Alcaz – Gimnaziul Cetireni; Dana Tcaci – Unțești; Victoria Gamurari – Unțești; Nicoleta Cojocaru – Unțești; Maria Sopco – Unțești.
În categoriile lor de greutate avem și 3 băieți, care au devenit campioni – Dan Secrieru, Alexandru Secrieru și Dan Tetelea, toți de la Unțești.
Cu medalii de argint au fost decorați: Sandu Scutaru, Cristi Secrieru – sportivi din Unțești. Maxim Pasat a luat medalie de bronz. E unicul băiat de la Cetireni, care frecventează secția. Are calități fizice foarte bune, care în viitor sigur le va pune în valoare. Maxim are 10 ani. În acest turneu, sportivii s-au luptat nu numai pentru locuri premiante la individual, dar s-au ales și cele mai bune 3 echipe.
Halterofilii din Unțești au fost recunoscuți campioni ai turneului, câștigând cupa pentru locul I. Locul II i-a revenit orașului Tiraspol, locul III echipei din orașul Grigoriopol. În calitatea mea de antrenor îi felicit pe discipolii mei pentru rezultatul obținut. Suntem unicul sat din Moldova care are o secție de haltere. Concurăm cu orașe mult mai dotate din punct de vedere tehnic (echipament, utilaje, săli de baie, ș.a.). de multe ori reușim să îi învingem, să fim mai buni. Rămâne să-și amintească de noi responsabilii, care sunt obligați să doteze sala de haltere cu inventarul necesar. De 7 ani de când activăm, nu au contribuit cu nimic. Mai așteptăm? Oare cât?
