Când apune soarele, oamenii iau o pauză, îşi revizuiesc ziua, îşi propun noi scopuri pentru următoarea zi.
Când apune soarele, eu, de exemplu, vreau să mă relaxez, să nu mă gândesc la nimic. Pur şi simplu să privesc un film, o emisiune bună sau să citesc.
Când apune soarele, pe stradă nu se aud râsete de copii, ei deja îşi aşteaptă cuminţi povestea de seară.
Când apune soarele, câinele latră lenos la pisica care trece pe alături, de parcă i-ar face în ciudă cu libertatea ei.
Când apune soarele, se aude gălăgia de la bar. Pe fundalul amestecat cu muzică şi băutură, se vorbeşte despre politică. Mai discută oamenii ultimele noutăţi. Se plâng de traiul necăjit, pensia mică, preţurile care au crescut. Îşi mai amintesc despre ultimul incendiu din sat, în care a murit un bărbat. Ironia sorţii. Toată iarna a îngheţat omul în casă, dar numai s-a încălzit un pic, a făcut rost de vreascuri, le-a pus în sobă şi iată că nu a apucat să se bucure de căldură.
Apoi, când se lasă noaptea, oamenii se pregătesc de somn şi odihnă. Planurile rămân pentru următoarea zi. Linişte. Ar părea că doarme totul în jur. Nimeni nu se interesează cât e dolarul sau euro. Nu le pasă nici că internetul a devenit mai scump. Nu se gândesc că frigiderul e gol şi nu vor avea ce pune în geanta studentului. În vis, toate sunt frumoase, suntem îndestulaţi, fericiţi.
Şi tocmai atunci, când se lasă noaptea, iar poporul îşi trăieşte liniştit visul, se trezeşte guvernarea noastră. Aşa, precum se spune, odată cu duhurile rele. Noaptea, se pare, sunt realizate cele mai „bune” idei. Şi prim-miniştri cei mai „buni” sunt noaptea învestiţi.
De la o vreme, cei cărora le-am dat posibilitatea să se afle în parlament, ministere, îşi fac drum prin raioane. Şi dacă mai nu demult aveai posibilitatea să îi vezi pe aceşti demnitari, să le pui o întrebare care te macină, acum e la modă ca întâlnirile să fie desfăşurate noaptea. Aşa cum ar fi poposit săptămâna trecută Marian Lupu la Ungheni, pe furiş, pe întuneric, unde ar fi fost aşteptat de către albaştri şi transfugii verzi. Cică ar fi vorbit despre situaţia din ţară. Ziua oare nu putea să fie discutată această problemă care e mai pe înţelesul sărmanilor oameni de la ţară? Poate mai organizau şi audienţă la cel mai înalt parlamentar. Dar nimic. Mă gândesc, le-ar fi frică de oameni de au ajuns să umble noaptea, ca duhurile rele. Ori le-ar fi exact în cot ce cred cetăţenii.
Parlamentarii noştri iubiţi, care mereu sunt cu gandul la popor, vor trebui să aleagă procurorul. Oare la ce oră se va produce evenimentul? Probabil, pe la miez de noapte. Dimineaţa vom afla de noul procuror pe care ni l-au ales. Pentru ce să mai negociezi ziua, să ţii poporul în suspans, când noaptea se pot face atâtea lucruri bune pentru sine şi partid.
