Baronii de Stârcea (Stircea) în germană Freiherren von Styrcea sunt descendenții unei familii de boieri, anterior din Ardeal, veniți timpuriu în Principatul Moldovei. Primul document existent despre familia Stârcea este Uricul lui Alexandru cel Bun din anul 1411, în care Panul Iurașco Tabuci, zis și Tabuci Stircu, înrudit cu Mușatinii din Moldova a primit moșia Boian, care ajungea până la Bălțul de azi. Marele boier Dragomir Stircea (documentat la 22 aprilie 1428) fiul hatmanului Drogoi și nepotul lui Iurașco Stircu, este propărintele neamului Stârcea în Moldova.
Revenind la contemporanietatea istorică, aflăm că Gheorghe Stârcea, originar din satul Glingeni, județul Bălți (azi raionul Fălești), a fost un participant activ al mișcării de renaștere națională din Basarabia din anii 1917-1918. Cu toate acestea despre el nu s-a prea scris în literatura istorică.
Militant intransigent pentru drepturile conaționalilor săi, el s-a manifestat încă în perioada țaristă, făcând parte, alături de Ion Pelivan, Sergiu Cujbă, Pan Halippa, Alexie Mateevici, Teodor Inculeț, Mihai Vântu, ș.a. din redacția cunoscutului ziar „Basarabia”, editat în 1906-1907 la Chișinău, sub îngrijirea lui Emanuil Gavriliță, originar din satul Băxani, Soroca.
A făcut parte, deopotrivă cu Nicolae Alexandri, Simion Murafa, Pan Halippa, Daniel Ciugureanu ș. a. și din redacția ziarului „Cuvânt Moldovenesc”, numit de Pan Halippa „candelă a vieții naționale din Basarabia”. Ziarul respectiv a devenit în 1917 organul de presă al Partidului Național Moldovenesc, a colaborat în continuare cu Sfatul Țării – primul Parlament Basarabean.
Însă cea mai importantă funcție pe care a obținut-o Gheorghe Stârcea a fost cea de director al Cancelariei Sfatului Țării pe întreg parcursul de activitate parlamentară.
Cancelaria Sfatului Țării, creată imediat după 21 noiembrie 1917, era subordonată direct secretariatului legislativului, iar statele sale de personal erau completate doar cu acordul prezidiumului acestuia. Structura în cauză era formată din 9 secții mari, fiecare desfășurând o anumită activitate. Secțiile nr. 1 și 2, de exemplu, erau preocupate de pregătirea ședințelor în plen ale parlamentului, a documentației necesare pentru aceste ședințe, pentru redactarea proceselor verbale, a legilor și hotărârilor adoptate. Secția nr.3 efectua evidența deputaților Sfatului Țării, deținând fișele personale ale lor, înregistra orice schimbare din cadrul corpului legislativ. În centrul atenției secției nr.4 se aflau astfel de servicii ale Sfatului Țării ca arhiva, contabilitatea, casa de bani. Celelalte secții se aflau în strânsă legătură cu comisiile parlamentare: secția nr.5 – Comisia financiară; secția nr.6 – Comisia economică; secția nr.7 – Comisia pentru instruire și culte; secția nr.8 – Comisia agrară; secția nr.9 – Comisia apărare. Structura bine gândită și eficientă în acele timpuri de grea cumpănă pentru Basarabia, demonstrează o înaltă conștiință de cauză a personalităților descrise, contrar blamărilor istoricilor de curte, care mișună astăzi în Republica Moldova.
Așadar, cancelaria, condusă de neobositul Gheorghe Stârcea, a jucat un rol deosebit în cadrul Sfatului Țării, ca organ leslativ. De buna funcționare a acestuia depindea activitatea primului parlament al Basarabiei, căruia i-a revenit, misiunea istorică de a înfăptui la 27 martie 1918 Unirea cu Patria-Mamă – România a mult pătimitei provincii dintre Prut și Nistru. Parte din acest spațiu la moment și-a complicat situația și mai mult.
Mai amintim în continuare că în anii interbelici, directorul Gheorghe Stârcea, a activat cu deosebit succes în cadrul „Astrei Basarabene”, înființate la Chișinău de Onisifor Ghibu. A făcut facultatea de Drept la București și Academia Regală de Muzică.
