Azi discutăm cu Gheorghe Petic, fost polițist de frontieră și președinte al organizației teritoriale Ungheni a Partidului Politic „Platforma Demnitate și Adevăr”. După ce a făcut dezvăluiri despre schemele de contrabandă cu țigări de la hotarul cu România, în octombrie 2018 acesta a fost arestat pe motiv că ar fi comis un viol. Pe tot parcursul procesului dânsul a susținut că ar fi o înscenare. A fost violul, o cunoaște pe presupusa victimă și cum e viața unui condamnat în Republica Moldova – despre aceste și alte lucruri aflăm din prima sursă.
— Ați ieșit în spațiul public cu anumite dezvăluiri despre schemele de contrabandă de la hotar. De ce ați decis să le faceți anume anul trecut? Doar ați lucrat ani buni la Poliția de Frontieră, cunoșteați ce se făcea și ați fi putut și mai devreme să veniți cu fapte concrete?
— Este o percepție greșită. Întrebarea dată mi-au pus-o și alți jurnaliști și chiar reprezentanți ai altor partide politice. În 2015, în luna mai, mai exact pe 28 mai, pe site-ul Ministerului Afacerilor Interne, când la conducere era Oleg Balan, a apărut o pagină „Părerea ta contează!” cu întrebarea „Ce ar dori să facă cetățenii dacă ar fi ministru al afacerilor interne pe de o parte, iar pe de altă parte ce ar întreprinde angajații ministerului dacă ar fi la conducere?”. Iată, eu am scris ce aș face dacă aș fi ministru. Am văzut mai multe propuneri sub anonimat. La acea vreme eu eram angajat al Colegiului Poliției de Frontieră, era ziua mea de naștere și iată atunci am scris toată durerea mea. Am scris despre corupția din sistem, despre schemele de contrabandă de țigări, că ar fi bine ca la șefia Poliției de Frontieră să fie organizat un concurs public, despre faptul că așa-numitul Dorin Purice, care azi este secretar de stat în cadrul ministerului, pe atunci șef al Poliției de Frontieră, să nu își mai protejeze rudele sale care lucrează în cadrul Ministerului Afacerilor Interne. Am dat aici și un exemplu – Anatol Ojog, care era mare șef la Poliția de Frontieră din Ungheni, dar, din câte cunoșteam, dânsul ar fi protejat schemele de contrabandă cu țigări. La moment individul acesta este dat în căutare internațională. Am mai scris și despre un caz de la Medeleni. Un milion și ceva de lei – aceasta era suma care valora acel transport de țigări. Am scris și despre funcții cumpărate la Poliția de Frontieră, despre gradele speciale cumpărate. Într-un cuvânt, despre toată mizeria din sistem.
Ce credeți că a urmat după aceasta? La o oră după cele scrise rubrica a fost ștearsă de pe site. Am sunat la minister cerând să fie restabilită, dacă nu, atunci îl voi suna pe ministrul Balan. A apărut, colegii dumnevoastră, ofițerii de presă, au „lichidat-o”.
Peste câteva zile urma să fie alegerile locale, inclusiv a primarului orașului Ungheni. Vine într-o vizită la Comisariatul de Poliție Ungheni ministrul Oleg Balan. Am fost chemat și eu. I-am zis atunci să păstreze tezaurul cel mai de seamă al organelor de interne – cadrele umane. Mi-a confirmat că a citit toate propunerile mele și mi-a mulțumit că am făcut-o deschis și nu sub anonimat. Dar, după o săptămână de la această întâlnire, la sediul Colegiului, în timpul orelor, m-am pomenit cu Dorin Purice, care mi-a pus un dictafon și a înregistrat toată lecția. După asta mi-a cerut să discutăm. I-am zis că sunt gata să discutăm dacă o facem în calitate de ofițeri, în cazul în care vorbim ca șef și subaltern, atunci nu pot discuta. A fost de acord. I-am zis despre nepotul său, Anatol Ojog, care ar coordona scheme de contrabandă cu țigări și el, ca șef al Poliției de Frontieră, nu intervine deloc. L-am întrebat de ce nu-l arestează și pe acesta, ci doar pe câțiva care sunt mărunți de tot. Nu a avut ce să-mi răspundă. După asta, chiar în pragul examenelor de absolvire, am fost detașat în Departamentul Poliției de Frontieră pe un termen scurt – o lună de zile. Și toate acestea pentru ca să mă batjocorească, adică mă trimiteau din cabinet în cabinet…
După acest episod au început protestele din septembrie. Am ieșit la proteste pe 6 septembrie 2015. Pentru aceasta mi-am luat concediu, am stat în cort. Mulți nu credeau că un polițist e de partea poporului, care stă în Piața Marii Adunări Naționale și nu în cordon. Chiar Andrei Năstase credea că lucram sub acoperire. Acum facem glume pe seama asta. În una din seri m-am urcat pe scenă și am proiectat un filmuleț despre cum se face contrabanda la hotarul Republicii Moldova cu România, anume la Sculeni. Două cisterne mari burduf încărcate cu țigări și care trec pe la Sculeni, în România sunt reținute. Lumea se crucea și își punea întrebarea: unde erau vama și poliția de frontieră? Eu am scris foarte mult pe rețelele de socializare despre contrabanda cu țigări.
— Și, totuși, de ce abia anul trecut s-a reacționat atât de dur față de toate dezvăluirile dumnevoastră?
— Pentru că eu le-am dat o pauză. Și ca să cunoașteți, în mai-iunie 2018 am aflat că la frontiera Republicii Moldova s-a adus o partidă de țigări foarte mare. Țigări s-au dus și o să se mai ducă peste hotare, dar eu m-am revoltat mai tare deoarece din surse demne de încredere am aflat că au fost implicați colegii mei de la Poliția de Frontieră și factori înalți de decizie de la Partidul Democrat și evident de la Ministerul Afacerilor Interne. Din câte îmi dădeam seama, era o operațiune specială a PD-ului în coordonare cu Ministerul Afacerilor Interne. M-am revoltat, de ce un polițist de frontieră utilizează în alte interese o tehnică foarte bună, apropo, eu am adus-o prin intermediul unor proiecte ale misiunilor internaționale. Unde au fost polițiștii în acea seară? I-am dat această întrebare ministrului Alexandru Jizdan. Trebuia doar să se emită un comunicat de presă în care urma să se spună că a fost curmată o încercare de trecere ilegală de țigări pe segmentul Ungheni – direcția Stația de pompare a apei, iar cazul se investighează.
— Aveați dovezile?
— Evident că da. Pentru că atunci când vorbeam știam că nu e un caz simplu. Ei au vrut să-mi preia dovezile, eu însă am dat tot ce am avut colegilor din România.
— Și acum le aveți, pentru că văzusem undeva că ați depus demers că vi s-ar fi furat un stik care conținea anume aceste dovezi?
— Da, mi s-a furat în timpul arestării mele de pe 12 octombrie. Însă, eu le-am păstrat și pe alte stik-uri și le voi publica la momentul potrivit.
— Totuși, de ce atât de târziu au reacționat? E un interval de 3 ani. În 2015 ați început cu dezvăluirile și organele au reacționat în 2018.
— Informația dată eu nu am avut timp să o distribui atunci în 2015. Am sunat la câteva asociații și le-am zis că ei au mai multe pârghii decât mine, pentru că eu sunt de unul singur, dar au refuzat. Am sunat la redacții naționale, care mi-au răspuns că au subiecte mai importante, mai fierbinți. În România, din câte mi s-a spus, trebuia să plătesc ca să apară un astfel de material. Dacă am văzut că așa stau lucrurile am ieșit cu live-uri pe facebook în 2018. În consecință, mi-a fost spart contul și au început să scrie din numele meu. PD nu a reacționat pentru că se pregăteau minuțios de alegeri. Din câte aflasem, fiecare candidat independent ar fi trebuit să depună o sumă de bani și Alexandru Jizdan, care candida pe circumscripția Anenii Noi, urma să aibă și el o sumă de bani, Deci, trebuia să o ia de undeva. El, probabil, a găsit atunci o modalitate de a-i obține. Chiar dacă el va nega și în continuare, dar rămâne o întrebare: de unde au apărut poduri la Prut anume în acea aseară? Și dacă ne ducem la Parchetul de la Iași și îi întrebăm, atunci ne vor spune că anume acel lot de țigări și până în ziua de azi este sechestrat/depozitat la ei. Din câte cunosc, Poliția de Frontieră se ocupă de acest caz ca să vadă sub ce aspect au ajuns acele țigări peste Prut.
Cunosc că a fost pornită o anchetă la noi, dar ar fi închis-o. Au fost trași oleacă de urechi câțiva cetățeni, angajați ai Poliției de Frontieră.
— Ați accentuat că, contrabandă se făcea pe timpul când la guvernare era PD. S-a făcut mai intens anume în această perioadă sau chiar anume atunci s-a pornit?
— Contrabanda s-a început încă de pe timpul lui Filat. I-am spus acest lucru cât am fost vecini de celulă în penitenciarul 13. Nu ne vedeam, doar ieșeam la fereastră și vorbeam. I-am zis deschis că s-a pornit de la el. El mi-a răspuns mai patetic la întrebare, că multe lucruri nu le știa și că un prim-ministru nu poate să cunoască chiar totul. După arestarea lui noi am înțeles că schemele au fost închise. Însă, ele nu au fost închise total, ci doar remodelate, modernizate. Dacă în timpul lui Filat țigările ajunșeau până în Bulgaria prin Constanța, Ungheni, apoi au început să meargă în Danemarca, Spania. E o temă care trebuie dezghiocată mai amănunțit.
— Credeți că acum se vor lua măsuri și se va stopa contrabanda?
— Ea s-a cam oprit. Ca să mă înțelegeți, schemele s-au înghețat pentru o perioadă ca să se vadă cum o să deruleze lucrurile pe plan politic. Repet – schemele sunt înghețate, dar nu distruse. Și i-am spus șefului Poliției de Frontieră că acestea vor fi distruse atunci când vor fi arestați capiii acestor rețele, atât din partea Republicii Moldova, cât și din România.
— De ce au ales să vă fabrice anume un caz de viol? Cu toate că se trâmbița că dumneavoastră operați numai cu falsuri despre contrabanda cu țigări și ar fi putut să vă intenteze un proces anume pe acest articol – fals în declarații?
— Sunt mai multe modele și vă spun asta ca un specialist care a fost școlit, inclusiv în străinătate, în școlile rusești, care au o tradiție foarte bună de a elabora scenarii. Sunt modele anumite după care lucra KGB-ul. Acum, de ce viol? Dușmanul meu, pentru că așa și este, Alexandru Jizdan cunoaște foarte bine ce înseamnă un viol. El știe că un dosar de viol cu o împușcătură lovește în patru puncte. În primul rând îți distruge familia, apoi partea feminină, fiind mai emotivă și mai solidară, mă va urî și anume pe aceasta au contat, ca femeile să mă urască cât mai mult. Și cel mai important e că dânsul cunoaște care e soarta unui fost polițist în pușcărie. Lumea interlopă din pușcărie te tratează ca pe un gunoi și dacă îi mai pui în cârcă și un viol, atunci îți este semnată sentința. Unica salvare este sinuciderea. Asta-i ura lui față de mine, pentru că am lovit acolo unde îl durea. Nici nu am știut că atât de tare îl va durea și vor ajunge să mă condamne pentru viol.
— Ați presupus cumva că va fi un dosar anume pe viol?
— Arestul meu era evident. Încă din luna iunie 2018 le-am pregătit pe surorile mele și pe soția mea, spunându-le că voi pleca pentru o perioadă scurtă de timp și să nu facă panică mare. Aceștia când te iau „la ochi”, tu nu mai ai scăpare. Acesta e sistemul organelor de forță – nu iartă nimic. Pentru început au încercat cu niște studente. Una din ele, după ce a depus declarații false, a venit și mi-a spus. Acesta a fost primul semnal.
După care a mai apărut cineva. O persoană pe care am arestat-o în urmă cu 16-17 ani pentru contrabandă. Inițial, priveam cam sceptic la toate acestea. Apoi, a venit, la noi, la oficiu, o fată de vreo 17 ani, dar care avea deja un copil. Mi-a spus că un oarecare Gherasimov ar fi chemat-o la primăria din Florițoaia Veche și i-ar fi spus ca ea să mă invite pe mine într-un apartament anume și acolo să servim șampanie, apoi pe neașteptate să ne prindă. Îmi era jale de acest copil de 17 ani dintr-o familie social-vulnerabilă, de aceea nu am depus o plângere. Poate asta a fost și greșeala mea. Primul lucru când am venit de la închisoare a fost să o găsesc pe această fetiță și am depus plângere și acum merge procesul. Ea și-a confirmat mărturiile.
— O cunoșteați pe presupusa victimă?
— Prin 2011 sau 2012, revenisem dintr-o misiune internațională din Austria. Noi împreună cu Comisariatul de Poliție Ungheni realizam niște exerciții comune, pentru că știam că poliția va fi reformată. Eu din partea grănicerilor am elaborat planul de activități, iar de la poliție coordonator era Constantin Murguleț, fost vicecomisar pe atunci. Era necesar ca la aceste exerciții să fie prezenți și medici. De la grăniceri era reprezentanta noastră, iar de la poliție a fost așa-numita viitoare parte vătămată.
Eu eram în relații bune cu Constantin Murguleț și de câteva ori ne-am salutat în fața oficiului partidului nostru. Acesta era împreună cu presupusa victimă. În mod clar că am salutat-o și pe ea. Ulterior, am aflat că i-ar fi nepoată. Acum se vehiculează în spațiul public precum că este un filmuleț, unde eu intru într-o casă unde aceasta locuiește. Îmi pun întrebarea mie și întregii societăți – dacă era acel filmuleț în alegerile parlamentare, când am candidat, de ce nu a fost utilizat pentru a prejudicia imaginea partidului și a mea? După ce se va încheia dosarul cu violul îmi asum un lucru – că o să public anumite date din dosar, inclusiv raportul biologic, care va arăta că nu am avut nimic cu această persoană, care e așa-numită parte vătămată. Cel mai strașnic e modalitatea cum l-au fabricat. Au luat un dosar al unui adevărat caz de viol, au scos familia presupusului violator și au inclus-o pe a lui Gheorghe Petic, însă în anumite locuri nu au schimbat nimic, măcar data nu a fost modificată. Conform rechizitoriului dosarului (documente de bază), în fața dumnevoastră stă un maniac sexual. Întreg tabloul, conform dosarului, era cam așa cu tricouri rupte, cu lovituri, un turbat de parcă văzusem pentru prima dată o femeie. Da, noi, bărbații, nu suntem sfinți, de pe chipul bărbaților niciodată nu o să pictați icoane, cu toate că ele sunt, dar de pe chipul lui Gheorghe Petic nu o să fie niciodată pictate. Eu îmi asum niște lucruri, pentru care sunt gata să răspund. Dar, cu câtă mizerie în țara asta se fabrică dosare, eu nu aș putea să fac asemenea înscenări nimănui. Nici măcar lui Jizdan și Gherasimov.
— De ce această femeie a decis să participe la acest „joc murdar”? Până la urmă e și ea o victimă ca și dumnevoastră?
— Da, suntem două victime. Am o listă de 20 de persoane care trebuie să răspundă, dacă vor dori colegii de la minister să se implice. I-am rugat pe toți – ministrul Justiției, procurorul general interimar, ministrul Afacerilor Interne – să se apuce de dosarele acestea și să scoată adevărul. Societatea vrea să cunoască adevărul. Lăsăm deoparte politicul, pe mine durerea mă doboară. Scriu în toată ziua plângeri. Eu nu știu la ce s-a gândit aceasta femeie și nici nu știu cu ce au avut-o la mână. Înclin mai mult că banul ar fi fost la mijloc, adică ar fi stimulat-o financiar. Nu și-a dat seama la moment. Au buimăcit-o atât de tare că ea nu a înțeles ce face. În lista asta a mea de 20 de persoane ea nu se regăsește. Nu am de gând să mă răzbun juridic anume pe această femeie. Eu nu mă lupt cu oamenii slabi.
— Harunjen, Gârbu, Jizdan, Vrănescu, Florea sunt din sistemul din care faceți parte și dumnevoastră. De ce Gherasimov se află totuși în această listă?
— Gherasimov pe plan politic a făcut niște lucruri neplăcute partidului din care fac parte. Știu că mi-a persecutat oamenii, venea pe la casele lor, organiza diferite controale la agenți economici reprezentanții cărora sunt membri ai partidului nostru. Am avut câteva discuții cu el în care i-am spus să nu treacă niște limite, că nu este bine să se procedeze în acest fel. Cred, că dânsul vedea în mine una dintre puținele persoane, care se opunea acțiunilor lui, pe care le făcea aici. La oficiul Platformei DA veneau zilnic oameni cu diferite plângeri și cu fapte. Dacă v-aș povesti discuția cu primarul de la Hârcești, despre cât de umilit a fost directorul școlii de la Condrătești, care are mulți ani lucrați aici, dacă… Cum să nu mă implic în apărarea acestor oameni? Eu le cunosc poziția lor politică și nu mă interesează acest lucru. Omul nu trebuie presat că să adere la partidul tău. Nu trebuie să constrângi omul, având resursa ta administrativă ca reprezentantul guvernului în teritoriu, să facă parte din partidul al cărui membru ești. Am avut discuții bărbătești cu dânsul în care i-am cerut să se oprească. L-am întrebat despre casa care și-ar fi făcut-o pe un salariu de 7 mii de lei, deși nu e atât de scumpă, dar nici ieftină, cum sunt cheltuiți banii publici, despre activitatea sa la calea ferată, de la Agenția Servicii Publice, serviciul de înmatriculare a mijloacelor de transport…
— Ați depus demersuri la Inspectoratul de Poliție Ungheni și la Procuratura raionului. Aceleași instituții pe care le acuzați că au admis nereguli în desfășurarea procesului dumnevoastră. Aveți încredere că se va proceda corect și profesionist acum?
— Nici într-un fel nu vor rezolva problema. Mie nu îmi trebuie altceva de la ei, doar să am un răspuns, chiar aseară am primit de la Ruslan Grecu, care acum exercită funcția de șef interimar al Inspectoratului de Poliție, care nu diferă cu nimic de altele care le-am primit și anterior – adică, fapta nu s-a adeverit. Eu știu din start ce răspuns voi primi, însă trebuie să-l am. Cu acestea voi merge ca să mă adresez în instanțele ierarhic superioare. Urmează să depun la Procuratura Generală un demers general că la poliția din Ungheni cazul s-a mușamalizat. Andrei Năstase știe de acest lucru, de asemenea și Gheorghe Bălan. De fapt, nimic nu s-a schimbat la Ministerul Afacerilor Interne. Din păcate, sistemul în poliție e învechit și înrădăcinat foarte bine. Unele lucruri s-au schimbat la Poliția de Frontieră, dar în inspectoratele de poliție – nimic. Sperăm că până la anul nou angajații de aici vor fi scoși în afara statelor și reîncadrați în serviciu pe alte criterii. Asta e unica șansă de a nu se comite aceleași fărădelegi, adică nu se poate să fie dat afară, bunăoară, că i-a fabricat un dosar lui Petic. Nu, nu se poate așa ceva. Astfel facem dreptate pe nedreptate. În cazul acesta ar însemna că nu suntem mai buni decât precedenții.
— Cum e viața unui condamnat în Republica Moldova?
— Eu am avut o viață foarte complicată între pereții penitenciarelor prin care am trecut în acele 9 luni de detenție. A fost transferat dosarul la Orhei ca să mă batjocorească simpatizanții lui Șor, la Bălți s-au comportat binișor. Șeful penitenciarului de acolo mi-a spus că sunt anumite indicații, dar nu poate să procedeze cum i se solicită.
La Rezina e o instituție de detenție foarte complicată. Acolo stau și pușcăriașii bolnavi de tuberculoză, dar și cei care sunt condamnați pe viață. Ei stau pe un coridor, nu sunt scoși la plimbare. De obicei, cei care au dreptul la o oră de plimbare nu sunt scoși pe acest coridor. Pe mine însă mă duceau anume pe aici, cu un singur gardian. Acei oameni nu au nimic la viața lor și nu îi costa ceva dacă mă transformau în mici fărâme. Iată de la ei primeam anumite bilețele cu mesaje de tipul „Fii precaut, că pe tine este comandă!”. Am să le public și pe acestea în presă. Pe de altă parte, având probleme de sănătate, mai ales cu pancreasul, mi se da niște banale pastile, care nu îmi luau deloc durerea.
Penitenciarul 13 din Chișinău. Aici m-au dus într-un beci. Locul unde se află cei care nu trebuie să fie bătuți, pentru a nu avea vânătăi atunci când apar în fața presei, dar te țin în niște condiții mizerabile, îți distrug sănătatea.
La general vorbind, condițiile din pușcăriile din țara noastră sunt strașnice și sistemul penitenciar nu reeducă, ci distruge omul. Condamnatul din agresiv devine și mai agresiv și când iese din închisoare, prezintă un pericol enorm pentru societate. Acolo nu se poartă nicio discuție banală cu condamnații, nu li se permite să citească.
— Dacă nu se schimba regimul politic, care ar fi fost soarta dumnevoastră?
— Azi eram la pușcărie și nu știu dacă mai eram în viață.
