Se discuta din ce în ce mai des despre o „generație pierdută”. În același timp, există o discrepanță mult trâmbițată între abilitățile celor care iși cauta loc de muncă și cunoștințele și abilitățile solicitate de angajatori.
Anual în raionul Ungheni aproximativ 400 de elevi susțin examenele de bacalaureat, dintre care mai mult de 50% pleacă în capitală sau peste hotarele țării să studieze la o facultate, dar ce șanse au aceștia să fie încadrați în câmpul muncii? E una din întrebările care-i macină atât pe părinți, cât și pe absolvenți.
Analizând un raport cu informații despre locurile vacante din orașul Ungheni pe o perioadă de jumătate de an elaborat de către Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă Ungheni, observăm că din cele 368 locuri de muncă scoase la concurs doar 30 ar răspunde necesităților absolvenților de facultate, acestea fiind medic specialist, laborant chimist, contabil, inginer, ofițer bancar, merceolog, tehnician rețele de telecomunicații, epidemiolog, bacteriolog. Celelalte 335 de locuri pot fi ocupate atât de către șomerii calificați – cusător, bucătar, electrician, brutar, șofer, mecanic, lăcătuș – cât și de cei necalificați – vânzător, casier, hamal, barman. „Cu părere de rău, atăt la nivel raional, căt și la cel național locuri de muncă pentru absolvenți de facultate sunt puține. Piața forței de muncă se caracterizează printr-o prevalență a locurilor de muncă de proastă calitate și slab plătite. Un tănăr specialist poate primi un salariu de 2000-3000 de lei, ceea ce descurajează tinerii dar îi încurajează să migreze”, comunică Vasile Bulubica, directorul Agenției pentru Ocuparea Forței de Muncă.
Despre cât de greu îi este să găsească un loc de muncă ne povestește una din fostele absolvente a Facultății de Psihologie de la Universitatea de Stat din Moldova. „Când am terminat facultatea m-am întors în oraș să-mi caut un loc de muncă. Având apartament în Ungheni nu eram de acord să plătesc chirie în Chișinău. Am căutat aproape un an un loc de muncă, m-am interesat prin cunoscuți, anunțuri, dar totul a fost în zadar. Într-un final am hotărât să plec în Italia la niște prieteni. Aici lucrez ca menajeră, dar măcar am un salariu din care să-mi permit o viață decentă. Diploma în ziua de azi nu mai valorează nimic la noi”, ne povestește Alina Prepeliță, licențiată în psihologie.
Din păcate nu este singura care percepe lucrurile în așa fel. Din ce în ce mai mulți tineri renunță să mai caute un loc de muncă, alții se mulțumesc cu un job sub nivelul lor de calificare. Drept exemplu sunt zeci de tineri care, deși au terminat studii de specialitate, lucrează la bazele de producere.
Din totalul șomerilor înregistrați la agenție 36 sunt cu studii primare, 347 – cu studii gimnaziale, 125 – cu studii liceale și medii, 180 – cu studii secundare profesionale, 35 – cu studii medii de specialitate, iar cu studii superioare – doar 33.
Una dintre soluțiile cele mai valoroase și avantajoase la ora actuală ar fi susținerea dezvoltării antreprenoriatului. Antreprenoriatul vine cu două surse de scădere a șomajului: cu cât mai multe companii sunt înființate, cu atăt mai mult crește numărul de angajați, iar cu cât mai mulți tineri devin antreprenori și se auto-susțin, numarul șomerilor scade.
În ceea ce privește evidența persoanelor care au solicitat ajutorul agenției respective observăm că cei mai mulți, 401 la număr, sunt cu vârstă cuprinsă între 30 și 49 de ani. Numărul tinerilor de 16- 29 ani, care au solicitat încadrarea în câmpul muncii, este mult mai mic, aproximativ 200 de șomeri de vârsta respectivă se află în acest moment la evidență.
