Dornic mereu de schimbări, nedorind să cadă în rutina zilnică, Iurie Cujbă, profesor de istorie, a schimbat Soroca pentru Ungheni. A ales Ungheniul pentru că și-a dorit să fie mai aproape de Țara Mamă – România, să vadă mai de aproape orașele istorice ale României, mai cu seamă Iașul. ”Și pe lângă acest fapt, m-au atras la Ungheni și oamenii de aici. Sunt atât de receptivi locuitorii, mulți dintre ei mi-au devenit prieteni și colegi de serviciu. Prima care mi-a vorbit despre orașul de la frontieră și care într-un fel m-a făcut să aleg această urbe este Ludmila Litovcenco, profesoară de istorie. Acest lucru se întâmpla prin 2008. A durat un pic până am venit aici și prima instituție care am vizitat-o în Ungheni a fost redacția ziarului „Unghiul”, ne povestește profesorul cu peste 50 de ani vechime în muncă.
Venit la Ungheni, se angajează tot profesor de istorie la liceele teoretice „Al. Pușkin” și „Gh. Asachi”, dar și ca muzeograf la Muzeul de Istorie și Etnografie din localitate. Împreună cu Vasile Iucal, directorul muzeului, fac cercetări despre meleagurile unghenene, scriu articole în anuarul „Pyretus”. Dintre numeroasele articolele semnate de Iurie Cujbă amintim „Sârma ghimpată de la Prut – istorie și atitudine”. Face cercetări despre fostul primar al orașului Ungheni din perioada interbelică – Alexandru Malanciuc și despre foametea din 1946-1947. O altă colaborare fructuoasă a profesorului de istorie este cea cu pământeanul său sorocean, Nicolae Bulat, director al Muzeului de Istorie și Etnografie. El pleacă frecvent cu elevii din Ungheni la Cetatea Sorocii, edificiu ce intră în gestiunea acestui muzeu.
Nu uită de Soroca. Acolo îi sunt amintirile frumoase din copilărie, din satul de baștină Tătărăuca Veche, acolo îi sunt prietenii și discipolii. Aceste amintiri i-au servit drept sursă de inspirație pentru publicarea culegerii „Tradiții, Realități și Obiective”. Autorul notează în prefața culegerii „În mileniul nostru grăbit cu valori de-a dreptul răsturnate, unde întreaga lume încape într-un singur telefon ori calculator, pe noi, cei în vârstă, ne frământă calitatea mediului educațional-cultural, viitorul copiilor și nepoților noștri”. Iurie Cujbă în această lucrare și-a completat frumos amintirile cu sugestii în vederea redresării unor situații ce țin de natură, carte, educație și demnitate.
