Nu ai nevoie de studii pentru a putea da adevărate lecții de viață. Uneori oamenii simpli, mai ales de la sate, pot fi mai înțelepți decât cei cu funcții importante care cred că le știu pe toate. Adevăratele valori iau naștere acolo, unde sufletul este curat. Elisaveta Obriște face parte din categoria femeilor care au trăit mereu la sat, și-a crescut cei 7 copii cu venituri mici și a învățat că nu banii sunt adevărata valoare a vieții.
— Povestiține despre dumneavoastră. Cu siguranță că în cei 56 de ani ați trăit multe experiențe, ce ați învățat din ele?
— M-am născut, am crescut și m-am căsatorit în satul Todirești. Am lucrat pe câmp și câțiva ani chiar am muncit pe tractor, am trudit din greu și nu am fugit de muncă. M-am căsătorit și am crescut 7 copii, două fete și 5 baieți. I-am crescut și educat așa cum am știut mai bine. Au fost momente când nu aveam din ce cumpăra o haină, o încălțăminte, dar cu credința am trecut peste toate. Toată săptămâna lucram, iar duminica plecam la biserică și mă rugam să-mi dea Dumnezeu înțelepciune și să mă lumineze. Acum copiii sunt mari, majoritatea dintre ei sunt căsătoriți și plecați peste hotare. De ceea de ce m-am temut cel mai mult nu am scăpat. Cu toții s-au îndepărtat, dar așa este viața, au drumul lor și nu-i poți ține lângă tine.
— Sunteți o femeie cu credința puternică, credeți că și noua generație este la fel de aproape de biserică?
— Tânăra generație, mi se pare, se lasă de credință. Văd din ce în ce mai puțini tineri care trec pragul bisericii, iar cei care vin nu au răbdare să se termine mai repede rugăciunile.
— Cum vedeți dumneavoastră copiii de acum în comparație cu cei pe care i-ați crescut?
— Văd o diferență ca între cer și pământ. Copiii mei la 10 ani mergeau la câmp, prășeau hectare întregi. Iar nepoții mei nici nu știu cum arată sapa, deși au mai bine de 12 ani. Ei sunt dependenți de telefoane, calculatoare. Tinerii din ziua de azi sunt mereu grăbiți, mereu pe fugă de parcă nu le-ar ajunge timp.
— Care este cea mai mare frică a dvs.?
— Cel mai mult mă tem că Dumnezeu să nu se supere pe noi. Să trimită iar vreun cutremur să ne zguduie, sau vreo furtună să ne ia acoperișurile caselor. În rest, nu mi-i frică de nimic. Sărăcie a fost și va fi întotdeauna.
— Ați dori să fiți bogată sau cel puțin să aveți mai mulți bani?
— Nu banii aduc fericirea. Oamenii care au mulți bani vor răspunde pentru mai multe, cei care au mai puțini vor răspunde pentru mai puține în fața Domnului. Mă uit la parlamentarii ăștea, care se plâng că nu le ajung bani. Au căte 10 case și 2 palate, ce fac cu ele? Eu am o casă cu 3 camere și nu are cine sta în ele. Au plecat copiii peste hotare. Stau și fac piscine la fiecare casă, dar de câte piscine au ei nevoie, se duc în fiecare zi la prășit și au nevoie să se răcorească sau la ce le folosesc?
— Care credeți dumneavoastră că sunt pincipalele probleme ale omenirii?
— Cea mai mare problemă este săracia și fudulia. În ziua de azi lumea este fudulă, fiecare vrea să fie mai presus ca celălalt. Ar da și ultimul ban din casă ca să-și facă cea mai scumpă poartă, cel mai înalt gard. Case care seamănă mai mult a palate, mașini din astea care vedem doar la televizor. Pentru ce le trebuie lor toate acestea? Nimeni nu-i veșnic pe acest pământ. Într-o zi oricum se va trece din viață și nu va lua nimic cu el în mormânt. Oamenii ar trebui să înțeleagă asta.
Mă uit acum și cei mai în vârstă se schimbă. Mai demult la o sărbătoare se aduna toată familia, se vedeau toți între ei. Acum stau fiecare acasă și nu se mai duc nici frate la frate. Nici nu vor să se ducă, dar nici să le vină. Rudele se ceartă între ele, se dușmănesc. De unde atâta răutate și învidie?
— Cum este lumea din satul dumneavoastră?
— În Todirești oamenii sunt altfel. Sunt mai sufletiști. Dacă unul are nevoie de ajutor, ceilalți îl ajută. Au fost oameni care au murit și nu avea cine să-i îngroape. Satul i-a îngropăt și le poartă de grijă sufletelor. Asta este cel mai important ca atunci când mori să știi că cineva se gândește la tine și va avea grijă să-ți facă rânduielile.
— Care este mândria dumneavoastră cea mai mare ca om?
— Mie nu-mi place să mă laud. Dar mă bucur că nu am căzut în astfel de ispite. Mi-am păstrat credința în Dumnezeu și el mă ajută. Am crescut 7 copii și i-am educat așa cum am știut mai bine. Dacă ar mai fi acum toți aproape de mine aș fi fericită pe deplin.
