Cu o denumire care te face să te gândești instantaneu la eleganță, cultură și rafinament, așa-numitul Parc Francez din municipiul Ungheni numai asta nu e în realitate. Aici iarba e până la genunchi, pe alocuri chiar depășind acest nivel. Excepție fac doar locurile cu acele câteva grătare, instalate acum câțiva ani la inițiativa regretatului om de afaceri Anatol Popovici. Dar, dacă iarba aici e cosită, atunci gunoiul de la picnicurile organizate de unii ungheneni stă în mormane, nici măcar ploile din ultima perioadă nu au fost atât de puternice pentru a „face curat”, mânându-l în apa Prutului și infectând-o cu această murdărie, care ulterior ajunge în robinete.
De unde această denumire atât de romantică?
Vasile Iucal, istoric și director al Muzeului de Istorie și Etnografie Ungheni, contactat de noi, ne-a declarat că această denumire nu e una oficială. Acesta în continuare ne-a spus puțin din istoria locului respectiv: „Teritoriul acestui parc a fost cândva un lac format din revărsarea Prutului. Locul a fost uscat și transformat în zonă verde, la începutul anilor 80, odată cu construcția Palatului de Cultură Ungheni”.
„STOP! Frontiera de Stat. Trecerea interzisă”
Printre copacii și buruienile din parc, parcă ascuns de ochii unghenenilor, stă un obiectiv turistic, care ar aduce bani buni în vistieria municipalității, care ulterior pot fi utilizați pentru dezvoltarea orașului, dacă ar fi valorificat împreună cu parcul ca zonă turistică (apropo, ar fi bine să amintim despre proiectele privind dezvoltarea turismului ce au fost realizate în ultimii ani). E vorba de Podul Eiffel. În plimbarea noastră am ajuns până în apropierea lui. Aici o polițistă de frontieră cu chip angelic ne-a interzis să-l fotografiem că așa zice legea. Ne-a îndrumat să mergem la dispecerat pentru a obține un permis.
Despre istoria acestui obiectiv turistic putem spune că este incertă, necunoscându-se în mod sigur dacă e proiectul vestitului arhitect francez Gustave Eiffel sau al unui arhitect necunoscut. Acest lucru a fost făcut public de către Vasile Iucal în urmă cu ceva timp. La moment dânsul ne-a informat că sunt încă în faza de cercetare. „Suntem pe cale să punem mâna pe o serie de documente care vor pune punctul pe „i”. Deocamdată așteptăm răspunsul unor arhive din străinătate, în care se află acele surse”, a specificat acesta. Cu siguranță vom cunoaște mai multe în luna octombrie, conform spuselor istoricului unghenean.
Proiecte pe hârtie și la nivel de discuții
Încă în 2011 se dorea realizarea unui proiect în urma unui parteneriat public-privat, conform unor calcule făcute la acea vreme, estimat la peste 2 mln. euro. Acesta prevedea un mini-sat de vacanţă, cu amenajarea drumurilor de acces, construirea a 30 de locuri de cazare în căsuţe ţărăneşti, a unui pavilion acoperit, cu 90 de locuri, a unei scene pentru dansuri, dar şi amenajarea grupurilor sanitare şi a unui stand cu vânzarea produselor meşterilor populari din zonă. Atunci, despre acest proiect a vorbit şi Alexandru Ambros, primarul oraşului Ungheni, într-un interviu acordat ziarului „Unghiul”, menţionând că ar putea fi realizat în cadrul unui parteneriat comun între ţările europene şi cele estice. („Mormane de gunoi şi dezordine în parcul francez din oraşul Ungheni”: https://unghiul.com/mormane-de-gunoi-si-dezordine-in-parcul-francez-din-orasul-ungheni/ – septembrie 2016).
Tentative de a fi valorificat acest spațiu ca zonă turistică au fost și vor mai fi. Recent reprezentanți ai Primăriei Municipiului Ungheni au fost într-o vizită la Andrézieux – Bouthéon (Franța). Potrivit Lilianei Tincu, specialist de atragere a investițiilor în cadrul primăriei, s-a discutat și despre posibile parteneriate în realizarea unor proiecte de turism. Rămâne doar să vedem care va fi rezultatul.
