„Ce-ar fi viața fără cântec, ce-ar fi cântecul fără viață?… O lume fără de nume, o lume seacă, pierdută pe aripi de vânt… O strună prin veacuri doar ne mai ține, ne mai ține și ne adună pe toți: tată, mamă, fiu, bunel, părinți, copii, nepoți… Și dacă aș mai trăi o dată, de la început, zău, că n-aș schimba nimic, că nimic nu am pierdut, nicio zi și nicio noapte, toate au fost bune, Lume, Lume, soro Lume…” fragment din piesa de suflet a regretatului maestru, Gheorghe Bodolica.
Au trecut 10 ani de când marele muzician a plecat prea repede la cele veșnice. Un om de o modestie rară, dar bogat în artă, cultură și frumos, o personalitate care și-a iubit meseria mai mult decât propria-i viață, Gheorghe Bodolica a contribuit foarte mult la valorificarea tezaurului muzicii și dansului popular în orașul Ungheni. Dovadă fiind orchestra de muzică și dansuri populare ”Struguraș”.
Gheorghe Bodolica și-a început activitatea artistică în cadrul orchestrei de muzică populară ,,Fluieraș” de la Filarmonica Națională din Chișinău, în calitate de acordeonist. În anul 1971 vine la Ungheni și se angajează la Școala de Muzică în calitate de profesor de acordeon și tot în acest an este promovat în funcție de șef de secție aici. Începând cu anul 1977, Gheorghe Bodolica desfășoară o activitate prodigioasă în domeniul culturii, fiind angajat inițial în funcție de șef al Direcției Cultură Orășenești, iar de la înființarea Palatului de Cultură ( an.1987) este numit director al acestei instituții.
Palatul de Cultură a fost a doua casă a maestrului și în acest sens s-a și organizat o întâlnire de suflet „In memoriam Gheorghe Bodolica”, prezentatoare fiind Silvia Zagoreanu, directoarea Palatului de Cultură Ungheni. Actualii angajați ai instituției păstrează amintiri luminoase în memoria dumnealui. Despre vestitul artist vorbește astăzi și arhiva, cu fotografii cu crâmpeie din activitatea profesională, precum și vocea-i imortalizată pe un CD cu cântece de lume, care denotă că a fost un lăutar în adevăratul sens al cuvântului. Cu mari regrete și păreri de rău și-au amintit de el foști colegi, prieteni apropiați care l-au cunoscut, l-au respectat și i-au fost alături mult timp. Printre care Constantin Alcaz, care a venit cu o piesă dedicată regretatului artist, acompaniat de artiștii instrumentiști ai Palatului de Cultură, Nina Pricladova, Larisa Caleinic, Tereza Cazac, Maria Cristinoiu și Tudor Babin.
Cu tristețe în inimă, la sfârșitul acțiunii comemorative s-a ținut un minut de reculegere în amintirea celui care a fost Gheorghe Bodolica, om de o mare valoare artistică, care a dus faima Ungheniului în mai multe colțuri ale lumii.
