Zilele trecute, am fost în satul Stolniceni, le-am făcut o vizită prietenilor. Eu conduceam, iar soția sta alături, admira peisajele, îmi povestea ce vede, spunea că avem o natură foarte frumoasă în orice anotimp. Așa sunt femeile, ele găsesc poezie în toate.
Vorbea cu voce calmă și deodată: „Ce grozăvie! Ia te uită, cum de e posibil așa ceva?”. A trebuit să opresc mașina. Am coborât din automobil. Ceea ce apăruse în fața noastră era trist de tot. Cât vedeai cu ochii, de partea stângă, după satul Sculeni, se întindea un câmp plin de gunoi. Imaginați-vă, chiar lângă drum! Oameni buni, oare nimeni nu vede acest lucru? Eu și soția am stat mult timp nemișcați, din inspirația ei lirică nu rămăsese nici urmă.
Ei bine, cum poate fi așa? În epoca civilizației, a telefoniei mobile, a tehnologiilor de ultimă generație, a parcursului european? Nu știu, nu găsesc nicio explicație. Singura explicație pe înțelesul nostru e că au făcut-o extratereștrii.
