Printre gospodăriile pitoreşti şi casele mari amenajate la Sărbătoarea Recoltei, duminica trecută atrăgea atenţia şi ademenea pavilionul lui Eduard Bejenari, antreprenor vestit în oraşul şi raionul Ungheni, lângă care în permanenţă erau oameni. Unii degustau, alţii cumpărau vinurile lui miraculoase.
Eduard Bejenari e totuşi un om minunat. Îşi administrează cu succes afacerea pe care singur, neajutat de nimeni, a pus-o pe picioare, începând de la zero, se ocupă de binefacere ca nimeni altul în tot raionul, apropo, în fiecare semestru abonează pensionarii la ziarul „Unghiul”, este consilier raional şi orăşenesc şi încă unul foarte activ. În plus, are o pasiune – fabricarea vinului de casă şi consideră că interesul faţă de arta vinificaţiei i-a fost transmis de bunei. E de prisos să spunem că e un tată şi un soţ iubitor, un gospodar foarte bun.
Cum reuşeşte să facă tot? Ca răspuns, el zâmbeşte: „Nu ştiu. Îmi vine greu să răspund la această întrebare. Poate de aceea că fac totul cu suflet, cu plăcere, iar când îmi reuşeşte, în genere e minunat”. Iar lui îi reuşeşte, dacă e să luăm măcar această producţie, în care, se spune, e adevărul şi care e solicitat de oameni şi la amar, şi la bucurie. Vinurile lui participă la concursurile republicane şi întotdeauna sunt menţionate. Acum trei ani, vinul produs de el a ocupat locul întâi în republică, anul trecut – al treilea, anul curent – al doilea, deocamdată între raioanele Ungheni, Nisporeni şi Călăraşi.
Apropo, sărbătoarea actuală a recoltei şi vinului pentru el a fost destul de importantă şi nu doar din cauza că producţia lui a fost solicitată. El a mai primit şi trei distincţii – din partea Consiliului raional pentru participare activă la activităţile de acest fel, doar ia parte la ele de cinci ani, din partea Camerei de Comerţ şi Industrie pentru locul trei obţinut de vinul său „Zaibăr” anul trecut şi doi – anul acesta. De menţionat că „Zaibăr” pe care, potrivit lui Eduard Bejenari, îl beau buneii noştri, le-a plăcut mult oaspeţilor din Viniţa. Ei au fost uimiţi de faptul că un vinificator amator produce vinuri atât de fine, rafinate şi au procurat cu plăcere câteva sticle de „Cabernet” şi „Zaibăr”.
Anul curent vinificatorul amator participă la concurs cu vinurile „Muscat-ottonele”, „Zaibăr”, „Cabernet” şi cupajate – din cinci soiuri de struguri albi. Meşterul spune râzând că el caută formula celui mai bun vin, aşa procedează toţi. În acelaşi timp, nu se poate să repeţi. Doar gustul vinului şi aroma lui depind de multe condiţii, inclusiv de cele climaterice.
Dar oare de ce depinde succesul acestui om – de hărnicie, de bunătatea inimii, de pasiune, de nepriceperea de a ţine cont de timp şi de priceperea de a considera că el e de aur?
