În ultimi ani şi nu numai, presa din Federaţia Rusă (presa cercurilor ştiinţifice) scrie tot mai des despre una din problemele majore, cu care se confruntă astăzi societatea rusă – insuficienţa de gene “bune” în fondul genetic al naţiunii. Criteriile de bază pentru analizele respective s-au evidenţiat două:
— Continuitatea informaţională şi biologică dintre generaţii e asigurată de un şir de celule, care transmit programul ce se conţin în gene. Este un cod, conform căruia se constituie albuminele necesare vieţii, inclusive cele responsabile comportamentului social al individului.
— În toate timpurile victimele genocidului, războaielor şi ale terorii deveneau membrii cei mai active ai societăţii, elita, intelectualitatea. Concretizând perioada terorii comuniste după 1917, când partea activă a societăţii a căzut victimă represiunilor, genele “bune” ale acestora nu au mai putut fi transmise generaţiilor următoare.
Dacă încercăm să facem o analiză a lucrurilor în Republica Moldova, se constată, că situaţia nu e cu nimic mai bună, ba din contra e şi mai rea. În primul rand, la fel ca şi în Federaţia Rusă, sistemul comunist totalitar a organizat în ţara noastră o adevărată epurare a “genelor bune” din fondul genetic al populaţiei prin distrugerea elitei ţărăneşti (deportările din 1949). Ca şi în Federaţia Rusă, republica noastră a cunoscut un adevărat exod al intelectualităţii, atâta doar că în timpuri diferite – în R. Moldova exodul a avut loc la mijlocul anilor patruzeci ai secolului XX, iar în Rusia, în anii douăzeci. Dacă în Federaţia Rusă distrugerea aproape programată a fondului genetic al populaţiei a început în 1918 (Războiul Civil), atunci în Basarabia, situată la intersecţia tuturor relelor, aceste 2 mari cataclisme – exodul intelectualităţii şi distrugerea elitei ţărăneşti – a avut loc pe fundalul unui fond genetic slăbit de-a lungul secolelor. Din cauza intemperiilor (situaţiilor nefavorabile), unele aşchii ale neamului nostru s-au rupt şi au sărit în curtea altor naţiuni, punând baza unor familii talentate, purtătoare de gene “bune”, dar care, din păcate, nu mai aparţin poporului român.
Ne referim, cel puţin, la două exemple foarte grăitoare. Vestitul compozitor rus S. Rahmaninov îşi trage originea de la Domnul Moldovei, Dragoş Vodă. După moartea lui Ştefan cel Mare, feciorul cel mai mic, Rahman a plecat în Rusia. El a pus temelia familiei Rahmaninovilor. Tot din os moldovenesc îşi trage obârşia şi întreaga pleiadă de fizicieni Kapiţa. Cel mai vestit reprezentant al căreia, P. Kapiţa, a lucrat la timpul său în laboratorul celui care a creat modelul planetar al atomului, Ernest Rutherford. De asemenea temelia familiei Kapiţa a pus-o un oarecare basarabean Capiţa, care mânat de vicisitudinile sorţii, a ancorat în stepele asiatice ale Rusiei.
Important e faptul că şi multe aşchii ale neamului nostru au fost forţate să “cadă” în curtea altor neamuri (Germania, Franţa, SUA ş.a), punând acolo temelia unor familii talentate, care s-au manifestat în timp, deci, dacă s-au adăugat undeva nişte gene “bune” în fondul genetic al unui popor, din cauza că aceste gene au migrat aici, înseamnă că ele nu mai sunt la noi. În consecinţă, aveam ceea ce avem şi în actualitate.
E destul să ne uităm la elita formală a societăţii noastre. În Parlamentul dizolvat, dar nu numai, deputaţi care pe parcursul mandatului nu au scos nici un cuvânt, sau nu pot îmbina câteva cuvinte în faţa presei, în consecinţă fug de ea. Toate acestea şi altele probează lipsa potenţialului intelectual al persoanei în cauză, dar dacă persoana aceasta mai e şi parlamentar, ea reprezintă potenţialul intelectual al societăţii. Lipsa intelectului – consecinţă a nefuncţionalităţii instituţiilor statului.
Actualmente important pentru noi e cum să depăşim handicapul.
Specialiştii afirmă că în urma recombinării genelor al unei naţiuni peste 4 sau 5 generaţii fondul genetic se restabileşte. Cu condiţia să existe şi acele gene “bune” cu care să se recombine genele slăbite ale unei populaţii. Evident căsătoriile mixte au loc, vrea cineva sau nu vrea, dar e bine ca ele să fie cu reprezentanţii altor popoare al căror fond genetic nu este atât de slăbit ca al nostru. Pentru noi, românii, o soluţie realistă ar fi încurajarea continuă a căsătoriilor dintre români şi români – românii de pe malul drept al Prutului cu românii de pe malul stâng, deoarece fondul genetic al românilor din Ţară nu e aşa de slăbit ca cel al basarabenilor. Acest adevăr ni-l confirmă istoria, dacă vrem să-l cunoaştem. Unirea celor două maluri ale Prutului e calea cea mai scurtă pentru acest domeniu descris mai sus.
Sursa: “Reflecţii ştiinţifico-populare”, PP “Literatura şi Arta”
