Localitatea Măcărești din raionul Ungheni este bogată în tradiții, păstrând de-a lungul anilor datinile, meșteșugurile, folclorul și obiceiurile străvechi. Dovada care ne-a reconfirmat acest lucru este și albumul cu fotografii făcute de un fotograf rămas anonim, însă păstrat cu sfințenie de către Mihail Ganga. Când vine vorba de dl Ganga, trebuie neapărat să deschid parantezele și să scriu măcar pe scurt despre activitatea dumnealui. El este omul care s-a angajat neoficial să transmită generațiilor aceste obiceiuri, care ne fac unici în lume.
Domnul Mihail Ganga este și profesor de educație muzicală la liceul „Elada” din Măcărești, dar și conducătorul ansamblului folcloric „Prutenii”, care activează la liceu, al ansamblului cu titlu onorific „model” de fluieriști cu aceeași denumire, „Prutenii”, și care e sub umbrela Secției Cultură și Turism Ungheni, tot dânsul mai face parte din formația de bărbați „Doina Prutului” din cadrul aceleeași secții. Acesta a îndrumat zeci de generații, cete de colindători și urători care au făcut ca localitatea lor să se evidențieze nu doar în raion, dar și în întreaga țară.
Miros de iarnă şi cetină de brad, zvon cald de colinde…
Zvon cald de colinde, sunete de zurgălăi, multă culoare și veselie, miresme îmbietoare de vin fiert și colaci rumeni, scârțâitul lemnului cioplit, miros de iarnă şi de cetină de brad. Toate acestea descriu atmosfera sărbătorilor de iarnă de cândva. În perioada anilor 1960-’70 la Măcărești, Crăciunul, dar și Anul Nou erau sărbătorite cu mult fast, iar albumul pe care îl răsfoim cu Mihail Ganga oglindește anume această perioadă frumoasă din istoria culturii satului de pe malul Prutului.
Teatrul popular cu măștile zoomorfice specifice (Capra, Ursul, Cocostârcul etc.), Plugușorul, colinde frumoase și niște urături excepționale au răsunat la Măcărești încă din cele mai vechi timpuri. Copiii și adulții formează singuri cetele, au roluri în dependență de abilități și talente și de sărbători străbat satul în lung și în lat pentru a aduce în casele oamenilor voia bună, bucuria, spiritul de sărbătoare și speranța că la anul va fi mai bine.
Uratul este o artă
Una dintre cele mai vechi tradiții din Măcărești este Plugușorul. Copiii, în mare parte băieți de 6-14 ani, începeau a umbla cu plugușorul grupându-se câte 2-8 persoane, după masă. Seara însă, flăcăii dar și bărbații adulți umblau cu „hăitul”, vocile lor răsunând în tot satul. Mai mult ca oricare altă creație folclorică, Plugușorul tradițional conține versuri ce exprimă gânduri valoroase despre sentimentele mândriei, cinstei plugarilor care toată viața cresc pâine pentru oameni. Poeții anonimi consideră că nu există pe lume alte îndeletniciri care ar putea fi comparate cu munca și efortul plugarilor. La sfârșitul Plugușorului, întreaga ceată le urează gospodarilor roade bogate, belșug și multă fericire în anul care vine. „Aho, aho copii și frați/ Stați puțin și nu mânați…” – de obicei acestea erau primele versuri ale Plugușorului de la Măcărești.
„De trei ori pe lângă masă, /Să scoatem ursul din casă”
„Colectivele folclorice din Măcărești au participat la numeroase festivaluri de iarnă peste hotarele țării. Și în majoritatea cazurilor ei luau locurile de frunte”, a recunoscut cu mândrie domnul Ganga. Măștile pe care le foloseau de sărbători măcăreștenii le confecționau singuri, iar scenariile erau transmise în mare parte pe cale orală din generație în generație și fiecare dintre ele le adaptau după propriile preferințe și idei.
În seara de Anul Nou, la Măcărești au loc manifestații care emoționează la maximum prin frumusețea și autenticitatea lor. Practic este imposibil ca oamenii să nu rămână copleșiți de teatrul popular, care este prezent în bine cunoscutele personaje zoomorfe: „Capra”, „Ursul”, „ Cerbul”, „Leul”, „Cocostârcul”, dar și multe altele. Acestea erau însoțite de bice, clopoței de diferite mărimi, tălănci și muzicanți. „De trei ori pe lângă masă, /Să scoatem ursul din casă”, versuri din urăturile care însoțeau „Ursul” la Măcărești, obicei care semnifică purificarea și fertilizarea solului în noul an. Cele mai interesante momente din această perioadă erau atunci când se întâlneau mai multe colective în ograda unui singur gospodar. De obicei, acesta avea mai multe fete de măritat și în fiecare ceată era câte unul din pețitorii fetelor.
Satul Măcărești este printre puținele localități din Republica Moldova unde de sărbători nu se merge doar cu „Capra” sau „Ursul”, dar și cu „Cocostârcul”.
Întrebat dacă în prezent se mai păstrează aceste tradiții, Mihail Ganga ne-a spus ferm că la Măcărești tradițiile sărbătorilor de iarnă se păstrează. „În Măcărești încă se mai păstrează tradițiile populare. Se umblă cu „Capra”, „Ursul”, iar anul acesta tinerii vor merge cu „Cocostârcul”. Datorită colectivului pedagogic din localitate, tinerilor entuziasmați și autorităților publice locale responsabile, tradițiile în această localitate vor fi păstrate mereu”, a precizat profesorul.
Realizarea costumelor se începe cu o lună de zile înainte
Un rol important în această atmosferă mirifică îl au costumele. Se crede că măștile alungă spiritele rele. La Măcărești, de obicei, costumația și recuzita cetelor începea a fi pregătită de la sfârșitul lunii noiembrie sau începutul lunii decembrie, aproximativ cu o lună înainte de începerea sărbătorilor. E un lucru migălos, dar care reușește să adune oamenii pentru o cauză comună, fapt ce este îmbucurător.
Arta folclorică ne potolește setea de frumos
Minunea creației populare nu poate fi explicată atât de ușor prin cuvinte și nu poate fi tălmăcită prin fotografii, putem face asta doar dacă o ascultăm și o privim pentru a-i pătrunde vraja, să-i pricepem chemarea de peste vremi cu sclipirea unor momente irepetabile. La Izvoarele nesecate ale creației populare ne potolim cu toții setea de frumos. Aripile suave ale pământului natal, purtate de legende și basme, ne împrospătează auzul și vederile ce ne însoțesc o viață întreagă.
