E vorba de poeta și textiera Radmila Popovici și campionul la canoe dublu Victor Mihalachi. Primul eveniment a avut loc la biblioteca publică din localitate, la inițiativa Tamarei Roman, bibliotecară, și a avut-o ca invitată pe scriitoare. Activitatea s-a desfășurat în cadrul serviciului de bibliotecă „Istoria de lângă noi”.
Contactată de noi, Radmila Popovici ne-a declarat că evenimentul din satul natal a fost prima întâlnire a ei cu cititorii de aici. „Am rămas impresionată de atitudinea lor față de mine. Eu mă consider un om obșinuit, dar ei au avut atâtea cuvinte de laudă pentru tot ceea ce fac”, a specificat ea. În continuare dânsa a menționat că la seara de creație au fost prezenți membrii ansamblului „Țărăncuțele”, conducătoare Lidia Bolișoi, care au interpretat și câteva cântece pe versurile ei, parohul Andrian Agapie împreună cu voluntarii din Republica Moldova și Italia de la „Diaconia”, mama, care a avut un discurs emoționant, și mătușa, care a recitat o poezie scrisă chiar de ea. Poeta regretă un singur lucru, că de la eveniment a lipsit tatăl ei, decedat acum un an.
Cel de-al doilea eveniment a fost un turneu de fotbal dedicat lui Victor Mihalachi. Potrivit primarului Sergiu Mărgărint, la competiție au participat patru echipe care au reprezentat satele Florițoaia Nouă, Florițoaia Veche, Unțești și Cetireni. Câștigătoare a devenit echipa din Florițoaia Veche.
A doua zi, Radmila Popovici a scris o frumoasă poezie despre această întâlnire, pe care v-o propunem pentru lectură:
cu brațele strict deschise
drumul s-a-ncheiat cu un nor de praf
urmat de o ploaie care se îndesea ca
un ghem de celule flămânde hrănite
cu ce le place sătenii mei o așteptau
mai mult decât pe mine dar am luat-o
așa de parcă eu le-aș fi adus-o
nu în zadar purtam umbrelă
mama avea masa plină cu aceleași
bunătăți de care m-am despârțit de când
am plecat de acasă e adevărat că și
mâncărurile îmbătrânesc odată cu noi
nu numai casele pe când cimitirele nu
mor niciodată cimitirele au un instinct de
supraviețuire aparte mi-o spune de fiecare
dată o cruce cu brațele strict deschise
pe tata l-am găsit strălucind în ochii
oamenilor care l-au cunoscut în acel
minut de reculegere și-n toate poeziile
citite în minutele care aveau să lăcrimeze
încontinuu în continuare i-am mulțumit
printre rânduri pentru felul nemaipomenit
în care a izbutit să vină să-mi fie alături la
întâlnirea cu satul la prima mea întâlnire
cu satul de când l-am dus cu toții pe sus
ca s-aruncăm în el cu țărână
voiam s-arunc cât colo rochia de doamnă
chipul de doamnă vocea de doamnă să-mi
las numai ochii de copil să-mbrac o frunză
mare și moale de brusture să fug din club
s-alerg prin băltoace să-mi iau avânt să zbor
până-n zori deasupra pădurii deasupra
caselor fântânilor amintirilor rămase
și numai cimitirul să-mi aplaude
(Radmila Popovici)
