Mâine, 22 august, Fiodor Topor, vinificator emerit al Republicii Moldova, deținător a numeroase premii, inclusiv medalia „Gloria Muncii” și al principalei distincții a țării, Ordinul Republicii, va sărbători 85 de ani de la naștere.
Cu această publicație, ziarul „Unghiul” încheie ciclul de materiale – extrase din cartea autobiografică a eroului zilei „Destinul” („Судьба”) (2012) – în care au încăput 75 de ani din viața sa. În prefață Gheorghe Cozub, membrul corespondent al Academiei de Științe a Republicii Moldova, cavaler al Legiunii Vinificatorilor din Saint-Emilion, Franța, numit simbolul și brandul vinificației din Moldova, cum poate fi numit și Fiodor Topor în raport cu vinificația din Ungheni, a scris: „Fiodor Topor a depus mult efort și experiență pentru a construi fabrica de vinuri din Ungheni, al cărei fondator a fost. Putem considera că industria vinicolă din acest raion, căreia i-a dedicat întreaga viață, este creația mâinilor sale, a firii sale neliniștite, a hărniciei fără seamăn și spiritului de gospodar. Și, probabil, cel mai important lucru este că în perioada de tranziție, când totul se prăbușea, datorită perspicacității și eforturilor mari, a reușit să păstreze întreprinderea, ramura și personalul”.
Ceva mai departe scrie: „Fiodor este un om extraordinar, cu abilități organizatorice deosebite. A făcut atâtea lucruri pentru întreprindere încât ar fi fost suficiente pentru mai multe vieți. El a transformat întreprinderea într-o instituție de cultură, unde se perfecționează nu numai vinificația, ci și capacitatea de a fi om. Astăzi, ai putea, probabil, dacă ai dreptul să faci acest lucru, dacă ai făcut mai mult și mai bine în viață decât el, că-i reproșezi una sau alta, să-i amintești ce nu a făcut, ce nu a reușit. Dar nimănui nu-i este dat să ia acest lucru de la vremea lui, de la o epocă întreagă”.
Cunoscutul vinificator își încheie discursul cu cuvintele: „Soarta lui Fiodor Topor, unul dintre cei mai buni reprezentanți ai marii armate de vinificatori moldoveni, reflectă ca o oglindă o lungă perioadă din istoria unei întreprinderi și a raionului, și, într-o oarecare măsură, a întregii țări. O istorie neinventată, adevărată”.
La începutul lunii iunie 1965, am aflat că Ministerul Industriei Alimentare consideră necesar să mă transfere la un loc de muncă mai responsabil – director al fabricii de vinuri din Pârlița. Această ofertă a fost neașteptată pentru mine. Tocmai pusesem la punct producția la fabrica din Bravicea, am terminat construcția și am început să aranjez viața de familie.
În curând după aceea, mi s-a spus să vin la Călărași la punctul de vinificație, la ora 11. Acolo, în biroul directorului, mă aștepta Vladimir Grițiuc, ajutorul ministrului industriei alimentare, și am plecat la Ungheni, la comitetul raional de partid. Prim secretar era Vasile Hropotinschi. După cum am înțeles mai târziu, toți membrii biroului politic erau prezenți în birou. V. Grițiuc m-a prezentat, a spus unde și cum am lucrat. Într-un cuvânt, s-a străduit foarte mult să „mă împingă” și, astfel, să îndeplinească însărcinarea ministerului.
Dar cineva dintre cei prezenți m-a întrebat dacă sunt membru al PCUS. I-am răspuns că nu, și cu asta conversația cu mine s-a încheiat. Mi s-a spus că sunt liber…
Apoi, deja în mașină, V. Grițiuc a spus: „Să nu crezi că ai scăpat, vei fi director, nu există cale întoarsă”. Peste puțin timp, la următoarea adunare de partid a fabricii de vinuri din Călărași am fost primit în rândurile candidaților de partid.
La câteva zile după ce am împlinit 30 de ani, același V. Grițiuc m-a dus și m-a prezentat colectivului fabricii de vinuri din Pârlița. Printr-o hotărâre a Consiliului Economiei Naționale al RSSM din 13.08.1965 și ordinul nr. 243 din 23.08.1965 al Administrației Ministerului Industriei Alimentare, am fost numit director al fabricii din Pârlița. Nu eram mulțumit de mine, noua funcție nu mă bucura, simțeam durere și neliniște în suflet. Eram din nou singur, pe un meleag străin, într-un colectiv străin, fără locuință…
Am decis să-mi schimb funcția după ce am lucrat la întreprindere ca director timp de 35 de ani. Nu a fost ușor să fac acest pas. Schimbarea postului nu a fost deloc un semn de oboseală fizică sau profesională – totul are vremea sa. Profesia de vinificator este foarte complexă, produsele sunt „lipicioase”, poziția de conducător la o astfel de întreprindere necesită multă abnegație.
Am părăsit această funcție cu sufletul neliniștit, dar cu conștiința liniștită. Așa și este, toată viața noastră așteptăm ceva: maturitate, dragoste, primul copil, succes în muncă, recunoaștere, confort, viața normală, bunăstarea familiei. Iar când realizăm acest lucru, se dovedește că nu este suficient, că nu este așa. Speranța că, fiind împliniți, vom fi mulțumiți și fericiți pentru totdeauna este greșită. După fiecare moment fericit, trebuie să te pregătești din nou de drum.
În cadrul adunării anuale a acționarilor SA „Ungheni-Vin”, am depus o cerere cu solicitarea de a mă elibera de funcția de director general și, dacă este posibil, de a-mi oferi un alt loc de muncă.
La adunarea anuală a acționarilor SA „Ungheni-Vin”, am depus o cerere cu solicitarea de a mă elibera din funcția de director general și, dacă este posibil, de a-mi oferi un alt loc de muncă.
Discipolul și succesorul său, Nicolae Șova, spune că plecare din funcție a lui Fiodor Topor a fost neașteptată, de aceea mulți au plâns.
Fiodor Topor a lucrat 60 de ani în industria vitivinicolă, 50 de ani – la întreprinderea din Pârlița și Ungheni, 35 dintre ei – ca director – un fenomen rar nu numai în industria vitivinicolă, ci în general în viață. În acest timp, de la zero, a construit fabrica de vinificație din Ungheni, un atelier de îmbuteliere a vinului, o linie de cale ferată către fabrică, o clădire de locuit cu 8 apartamente și multe altele.
Oricum nu poți spune totul despre Fiodor Topor, haideți să lăsăm ceva până la următoarea aniversare.
