De 12 ani este în fruntea satului său de baştină – Cetireni. Ea e femeia care a atras investiţii de milioane de lei în cadrul proiectelor de dezvoltare a infrastructurii satului. Planurile sale nu se termină aici. În cel de-al patrulea mandat, Ana Dicusar zice că va depune eforturi pentru ca sătenii să se bucure de aceleaşi condiţii de trai ca şi cei de la oraş.
— Aţi trecut de proba de foc, de altfel, a patra oară, iar cetăţenii v-au oferit votul de încredere să rămâneţi în post. Cum a fost lupta pentru fotoliu?
— La fel ca şi precedentele. Deşi de data asta nu am luptat, ci am avut argumente cu care i-am convins pe cetăţeni să-mi încredinţeze şi mandatul al patrulea. Au fost implementate multe proiecte, iar experienţa a demonstrat alegătorilor că merit ca următorii patru ani să conduc localitatea. Cu această ocazie le mulţumesc sătenilor pentru încrederea acordată și sunt responsabilă faţă de votul lor.
— Vă mai amintiţi de prima zi când aţi păşit în primărie?
— Era în anul 2003. Am venit într-o clădire delăsată, ca după perioada sovietică. Mă gândeam că de voi începe reparaţia clădirii primăriei cetăţenii vor spune că mă gândesc la confortul propriu, deşi biroul meu a fost ultimul care a fost reabilitat. Totuşi a trebuit să creez condiţii normale pentru angajaţi şi, până la urmă, primăria e faţa localităţii. Am sesizat că banii din buget nu ajung decât pentru salarii şi am căutat alte căi de a realiza lucruri frumoase.
— Ce lucrări aţi realizat?
— Am creat condiţii normale pentru elevii din liceu (actualul gimnaziu). Au fost schimbate geamurile, acoperişul, construit gardul, reabilitate sălile, blocul sanitar. Am depus eforturi ca să construim sistemul de gazificare a instituţiei. Au urmat lucrări şi la grădiniţă, căminul cultural, pe care le-am reabilitat capital, fiind dotate cu mobilierul necesar. A fost construit un pod în centrul satului, în locul unei râpe. Aceste lucrări le-am făcut în cadrul proiectelor investiţionale, dar şi cu suportul Guvernului, al Consiliului Raional Ungheni, Consiliului Local Cetireni.
Satul e gazificat parţial şi îmi pare rău că acest proiect la moment stagnează, deşi cererea e mare. Şi atâta timp cât nu avem gaze, investitorii nu vor oferi bani pentru proiectul de reparaţie a drumurilor.
— Ce activităţi aţi avut înainte de a deveni primară?
— Am activat în agricultură, gestionam propria afacere, SRL „Cedalia – AD”. Am construit o brutărie în sat, am muncit mult ca să corespundă cerinţelor. Pâinea se vindea în satele din împrejurime. Aveam 260 de hectare însămânţate cu grâu. Vroiam să semăn mai multe suprafeţe, ca să avem materia primă proprie. Însă au urmat ani secetoşi şi nu am avut roadă. Odată cu venirea mea la funcţia de primar era imposibil să gestionez această afacere şi am pus lacătul pe uşă, deşi creditul care îl contractasem pentru construcţia brutăriei îl achit şi acum. Înţelegeam că având o afacere voi asigura familiei mele un trai decent. Am vrut însă să mă implic pentru binele întregului sat.
— Ce visaţi în tinereţe?
— Am vrut să devin tehnolog în alimentaţie, dar tata m-a încurajat să mă fac agronom. Dânsul mi-a spus: „Pământul i-a hrănit pe toţi, te va hrăni şi pe tine”. Nu voi uita niciodată aceste cuvinte. Am urmat studiile la Colegiul Agroindustrial din Cucuruzeni. Am activat la Unţeşti tehnolog la uscătoria de tutun, apoi şefă de echipă, aveam 100 de oameni în subordine. Ulterior am revenit în satul natal Cetireni, în kolhoz, fiind, la fel, şefă de echipă. Am devenit şi licenţiat în drept economic. Aveam merite bune. Încă din tinereţe mi-a plăcut buna organizare, să aplanez orice neajuns ca să contribui la productivitatea solului. La primărie acelaşi lucru trebuie de îndeplinit, să activăm transparent, să atragem investiţii.
— Consideraţi că sunteţi realizată?
— În mare parte, da. Mă implic total, nu îmi plac lucrurile făcute pe jumătate. Chiar şi acasă, în gospodărie, îmi place totul să fie la locul său.
— Au fost şi momente când aţi vrut să renunţaţi?
— Lucrul de primar este unul foarte greu. Sunt momente când înţelegi că te consumi fără un rezultat pozitiv, dar nu pot să renunţ. În spate e votul cetăţeanului şi nu pot să dau înapoi. Sunt o luptătoare, o perfecţionistă.
— Dacă nu aţi fi primară, în ce domeniu v-aţi regăsi?
— Cred că domeniul afacerilor ar fi cel mai potrivit pentru mine. Nu îmi imaginez să fiu casnică. Sunt obişnuită cu munca, cu organizarea.
— Ce vă ajută să vă menţineţi?
— Sunt persoana care se ţine de promisiuni. Mă dedic mai mult activităţii pe care o am şi îmi place asta. Dar reuşesc să fac şi treburile acasă. Cred că de aveam mai mulţi copii, nu realizam toate acestea. Am o singură fiică, a plecat la studii după ce a absolvit nouă clase.
— Care sunt planurile de viitor?
— Avem de realizat proiectul de aprovizionare cu apă potabilă a satului. La moment există doar apă tehnică. Sistemul deja e construit, doar că finalizarea proiectului mai depinde şi de ceilalţi parteneri – primăriile învecinate. Proiectul tehnic pentru canalizare a fost depus la Fondul Ecologic pentru finanţare, aşteptăm investitorii. Vom repara şi drumurile dintr-un sector din sat, care este afectat de riscuri climaterice. Un alt proiect este cel de reparaţie a sediului sectorului de poliţie, fiind prevăzute condiţii de trai şi pentru şeful de post. Elaborăm planul urbanistic al satului. E un document important, pe care îl deţin doar 5% din toate primăriile din ţară.
Acest articol este publicat în cadrul Programului ONU „Femeile în politică”, implementat de Entitatea Naţiunilor Unite pentru Egalitatea de Gen şi Abilitarea Femeilor (UN Women) şi Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), în parteneriat cu Fundaţia Est-Europeană şi Centrul „Parteneriat pentru Dezvoltare”, finanţat de Guvernul Suediei. Opiniile exprimate în cadrul materialului aparţin autorilor şi nu reflectă în mod necesar poziţia Programului.
