N-o să credeți, dar în 2005 conducerea raionului Ungheni a promis că până în 2010 în toate satele va fi apă potabilă, dar în realitate, în 2018, doar o treime din ele au avut-o. Consumatorii deseori se plâng că ar costa scump, nu e destulă, mai ales vara, nu e clar unde să se adreseze în cazul în care apar probleme.
Cetirenenii, de exemplu, se interesează de ce ba au apă, ba nu au. Răspunsul a fost dat, probabil, de primarul comunei Florițoaia Veche, Sergiu Mărgărint, care a spus că la ei apa se deconectează atunci când oamenii au datorii la plata consumului.
Ce probleme generează apeductele din sate? Cine le deservește? Unde ar trebui să se adreseze sătenii atunci când apar probleme? Cine stabilește tarifele? De ce oamenii plătesc fără tragere de inimă pentru furnizarea apei? Cum ar putea fi convinși că toate serviciile sunt cu plată?
L-am rugat pe medicul igienist, Serghei Malenda, să precizeze câte apeducte sunt în satele raionului. Dacă îl luăm în calcul pe cel din Cornova, care acum se dă în exploatare, sunt în 23 de localități, plus cele „spontane” construite de locuitori și neluate la evidență de primării – din acestea neînregistrate mai sunt vreo 10-12 și de obicei ele alimentează o uliță sau un grup de gospodării. Serghei Malenda spune: „Ei se adresează atunci când apar anumite probleme. Dacă se plâng de calitatea apei, ne deplasăm la fața locului, luăm probe, le explicăm că trebuie să se înregistreze, să creeze o asociație, să-și legalizeze activitatea”. Apeductele din satele de pe malul Prutului? Acolo totul e simplu, acestea folosesc izvoarele, construind captaje, celelalte sapă sonde. Unde mai este apă potabilă, afară de Ungheni? Specialistul spune că la Medeleni și Sculeni.
Pe directorul ÎM „Apă-Canal”, Petru Scutaru, îl rog să explice cum se calculează tariful pentru apă. Nu există o formulă, însă este un regulament de calculare a tarifelor, aprobat de ANRE, în care se ține cont de toate cheltuielile pentru deservirea și întreținerea apeductului, inclusiv pierderile tehnice. Nu e atât de ușor să explici, însă au specialiști care sunt gata să ajute, să lămurească dacă cineva are nevoie de o consultație. Iar în satele pe cale le vor racorda la rețeaua de apeduct orășenească, tarifele vor fi unice pentru toți.
Fiind întrebat ce probleme generează apeductul, Valeriu Toderică, primarul satului Bușila, a menționat, filozofic ca întotdeauna, că nu sunt probleme fără soluție. De exemplu, apeductul lor ar putea îngheța pe timp de iarnă? „Am descoperit un dispozitiv care nu permite apei să înghețe, acest sistem electronic se numește „Cascada” și reglează debitul și nivelul apei în sondă datorită senzorilor de nivel inferior și superior. El protejează pompa să nu ardă, deconectând-o automat dacă nivelul apei scade. Tot așa funcționează și în timpul verii”, explică primarul. Dar cum rămâne cu breșele în rețelele vechi, deoarece, așa cum a explicat interlocutorul, în anul 2009, pe străzile centrale ale satului s-a efectuat reparație cu țevi moderne, iar periferiile folosesc rețele vechi? Desigur, breșele nu vor fi evitate, dar pot fi lichidate. Cum plătesc sătenii pentru apă? Dacă apar probleme în această privință, dar ele apar, le rezolvă.
Cum se calculează tariful? Activează întreprinderea municipală, iar tariful este aprobat neapărat de consiliul local. Potrivit primarului, principalul lucru este să aibă apă, iar restul sunt detalii. În același timp, dacă cuiva i se pare scump 15 lei pentru un metru cub de apă, nimeni nu le dă cu de-a sila. Iar tariful include costurile pentru întreținerea și repararea rețelei, pentru electricitate – trebuie ținut cont de faptul că apa aici este extrasă de la o adâncime de 240 de metri, nu o pompează din râu, pentru salariile lucrătorilor – 2,5 unități și altele. Dar cum poate fi prevăzut faptul că o pompă în valoare de 20 de mii de lei a funcționat trei zile și a ars? Însă totul se soluționează.
