Familia la noi, în temei până la 1940, era formată din copii, părinți, dar și din bunici. „Pentru mine, prima școală a fost familia, afirmă – Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române – Dumnezeu a lăsat lumea în acestă formă, în care familia mică sau lărgită e prima școală, pe care copiii o văd, o înțeleg și o urmează”. Odată cu avansările civilizației, ar trebui ca familia să fie la temelia ei. Realitatea este inversă. În Basarabia și nu numai prima lovitură asupra familiei dată de autoritățile comuniste a fost fenomenul deportărilor. Scopul urmărit e de a rupe familia (membrii ei) de baștină, de neam, de viitor (1941, 1949, 1951). A doua lovitură familia noastră a primit-o începând cu anii 90. în urma migrației, fie clandestine, fie oficiale. Consecința fiind despărțirea părinților de copii, lăsându-i pe mulți în voia soartei. A treia lovitură a fost odată cu pandemia globală, urmărindu-se scopul perfid de a separa pe bunei de nepoți, adică primii ar fi vulnerabili. Toate aceste calamități umane dirijate pe interior și din exterior asupra familiei au avut și au în continuare scopul de a distruge identitatea familiei, de a o îndepărta de valorile creștin-umane. Să rezistăm!
