Azi vorbim cu Mia Mihaela, elevă în clasa a XII-a la Liceul Teoretic „Gh. Asachi” Ungheni. E pasionată de fotografie și limbi străine. A studiat limba germană, franceză, engleză și un an de zile chineza. Ca să nu uite limbile ascultă muzică. Despre fotografie ne spune că este oglinda personalității ei și că vrea să facă o carieră în acest domeniu. Consideră că tinerii doresc să realizeze multe lucruri frumoase pentru societatea în care trăiesc, doar că trebuie să fie susținuți.
— Mia Mihaela este numele tău sau e un pseudonim?
— Mihaela Chitoroagă e identitatea mea reală. Mia e un pseudonim care a apărut atunci când eu și o prietenă de a mea, care are același prenume, răspundeam concomitent la chemarea cuiva. Și pentru a nu mai fi această situație de confuzie eu am decis să iau pseudonimul de Mia. Dar, să recunosc că sunt o persoană care nu iubește să-și dea în vileag datele personale și de aceea am recurs la pseudonim.
— Știu că postezi pe facebook poze bune și vreau să te întreb de unde ai această pasiune?
— Pasiunea mea pentru fotografie a apărut din curiozitatea de a vedea lumea prin obiectivul camerei foto. Făceam poze și mă autoinstruiam. Singură încercam să observ unde am făcut bine sau unde nu. La început realizam poze din natură, mai apoi am făcut și cu oamenii. Dar arta mea fotografică a progresat, datorită participării într-un proiect desfășurat de American Corner Ungheni și Adrian Tulbure. Vreau să transmit prin intermediul pozelor mele ceea ce trăiesc, modul meu de a mă exprima.
— Ce spune familia și prietenii despre pasiunea ta?
— Părinții sunt cei care mă încurajează în permanență și ei sunt cei care văd primii fotografiile mele și de asemenea prietenii mei, care sunt și ei fotografi amatori. Discut cu ei despre cum e poza, ce tehnici am folosit. Mai am momente când greșesc sau nu îmi reușește o poză așa cum mi-aș dori eu, atunci ei sunt alături și mă motivează să merg înainte și să nu renunț. Sau, când am vreo dilemă, ei îmi sugerează ce și cum să fac pentru a avea rezultate frumoase. Ajutorul acesta e reciproc.
— Ce te inspiră atunci când faci o fotografie, în special cele din natură? Spre exemplu, alții văd o simplă frunză, iar tu vezi o întreagă operă de artă.
— Fiecare element al naturii are o poveste care ne transmite o emoție, un sentiment pozitiv și atunci rolul fotografului este doar de a pune mâna pe aparatul de fotografiat și de a imortaliza acea poveste și cel mai important e să punem și suflet în acea poză. O fotografie poate să spună multe: ce atitudine persistă, reflectă foarte clar o stare, trăiri, emoții, ce poate nu îți pot fi dezvăluite cu ochiul liber.
— Cunosc că un fotograf trebuie să calculeze, ca să zic așa, distanța, să știe unghiul potrivit. Deci, câtă știință exactă și câtă creativitate există într-o poză?
— În fotografie nu există chiar foarte multe calcule. Într-adevăr, sunt unii parametri, dar după ce-i cunoști deja nu mai putem vorbi despre calcule, ci mai mult despre creativitate și stilul fotografului. Un fotograf bun trebuie să urmeze diverse cursuri, să cunoască diferite noțiuni și să aibă neapărat apăratura care trebuie să fie una de foarte bună calitate.
— Cum convingi un om să pozeze, fiindcă știu că mulți au trac în fața camerei foto?
— Un fotograf trebuie să fie și un bun psiholog, mai ales atunci când dorești să faci o fotografie unei persoane. La început trebuie să-i vorbești, să vă cunoașteți pentru ca persoana să se relaxeze și tu să poți să faci o fotografie reușită. Am avut cazuri când nu mi s-a permis să fac poze, vorbesc despre oameni. Uneori mă conformam, iar alteori fac poza fără consimțământul lor, recunosc că nu e atât de corect, dar tu vezi că acea imagine are o poveste ce trebuie să fie transmisă și… Scopul scuză mijloacele. (zâmbește)
— Ai un stil al tău sau e încă în formare? Cărui tip de fotografie îi dedici cel mai mult timp?
— Pot să spun că mi-am format stilul. Îmi place să fotografiez copii, să surprind din sinceritatea lor, din optimismul lor, din puritatea lor, din veselia lor debordantă, iar atunci când vezi cadrul, să tresari un pic. Dar, am rămas fidelă și pozelor din natură.
— Vorbește-ne un pic despre „Fotografi amatori”, o pagină de facebook?
— Suntem trei administratori. Și a apărut în urma acelui proiect de la American Corner. Am vrut să ne promovăm, dar totodată să promovăm și alți fotografi amatori din Ungheni. Mulți ne trimit poze și ne întreabă dacă e corectă din punct de vedere al compoziției și al tehnicii. Ne bucură acest fapt, fiindcă aceasta înseamnă că munca noastră este apreciată.
