Astăzi facem cunoștinţă cu o gospodină gingașă și bună, proprietara “Plăcintelor calde”, Angela Lungu.
— Înainte cu ce vă ocupaţi?
— Am studii în economie și drept, dar am lucrat pentru o companie de asigurari, acum muncesc într-un domeniu diferit.
— Cum un economist, jurist a decis să coacă plăcinte?
— Am decis să plătesc tribut acestui tip de creativitate (râde). Știți, bunica și mama mea coceau plăcinte foarte delicioase.
— De unde sunt bunica și mama?
— Raionul natal este Sângerei, iar la Ungheni am ajuns cu îndreptare și a devenit casa mea și orașul îndrăgit în 1988.
— Dar soţul?
— El este din raionul Fălești, aici, de asemenea, a venit cu îndreptare …
— Și el nu a putut să nu acorde atenţie unei fete frumoase, precum nici dumneavoastră nu aţi putut să nu-l observaţi pe blondinul înalt și drăguţ?
— Eu numai la asemenea băieți priveam, în plus, el era atât de serios.
— Să revenim la plăcinte …
— Mama iubea foarte mult să se ocupe cu aluatul. Când venea la noi, întotdeauna ne propunea să coacă ceva, mai ales îi plăcea pâinea în “trei împletituri”. Din păcate, mama nu mai este în viață de de doi ani, iar dacă ar fi fost, apoi acum cu plăcere m-ar fi ajutat, mai ales că a fost un generator uimitor de idei, o femeie foarte combativă. Eu? Mai mult seamăn cu tatăl meu.
— Cred, că sunteţi o luptătoare?
— Dar eu mă îndrept spre scop cu pași mici, gândesc, calculez cu zece pași înainte, uneori mă doboară îndoielile, dar în astfel de momente mă susține soțul. Prin aceasta el foarte mult seamănă cu mama mea, nu degeaba se spune, că el este mai mult fiul ei, decât eu fiică.
— Familia?
— Eu şi soţul suntem în Ungheni, fiul studiază la facultatea de stomatologie în România, fiica locuiește în SUA, a plecat acolo prin “cartea verde” după absolvirea Universității Tehnice, cu diplomă de designer de interior, ce-i drept, ea lucrează manager de marketing.
— Nu am terminat vorba despre placinte…
— Gătesc delicios, în ce prtivește aluatul, sunt departe de mama, acum mă ocup mai mult și îmi place ce fac.
— De ce plăcinte?
— Ne-am gândit mult timp cu ce să ne ocupăm, am avut ideea de a deschide un magazin de flori pentru a face buchete extraordinare, dar foarte mult am dorit plăcinte de casă cu cireșe, dovleac, varză. Nu în zadar acum vin la noi cu copiii, sărbătoresc zilele de naștere.
— Mica experienţă a întreprinderii dumneavoastră ce probleme a constatat deja?
— Am dori să ne extindem, deoarece există cerere pentru plăcintele noastre, iar bucătăria e mică. În general, credem că se poate face totul.
— Când angajaţi la lucru, cum vă comportaţi?
— Este foarte important să vezi cât de sincer este viitorul lucrător, la angajare a trebuit să organizăm un mic curs de instruire.
— Dintr-o parte, se pare că este mai ușor să fii o femeie de afaceri?
— Pentru mine a fost mai ușor la fostul loc de muncă, veneam la ora 8, plecam la ora 17, iar aici sunt o mulțime de probleme, fără zile de odihnă, de sărbătoare. La început, oboseam foarte mult, mai nu cădeam din picioare, aveam doar timp să beau un ceai, dar și nimic altceva nici nu doream. Cred că pentru o femeie de afaceri este o biruință de a arăta bine, a reuși să le facă pe toate și acasă.
— Pe cât sunteţi astăzi încântată de sine, de viaţă?
— Există o satisfacție pentru ceea că fac. Da, mi-aș dori să am mai mult timp liber, dar încă nu pot obține așa ceva. Va veni timpul și vom merge la fiică, vom vedea cum e viața acolo, mă voi ocupa de flori, pe care le îndrăgesc, mă voi ocupa cu plăcere de lectură.
— Fiecare caz este diferit. O femeie poate fi fericită dacă se ocupă cu gospodăria casnică, cu copiii, iar alta — nu poate trăi fără muncă, fără carieră.
