Istoria evreilor din Basarabia, începe, prin extrapolare, odată cu apariția primilor evrei în spațiul românesc încă din perioada Daciei Romane și continuă cu fondarea primelor comunități de evrei în perioada cristalizării statelor medievale românești. Urmată în continuare de creșterea și dezvoltarea exponențială a comunității evreiești basarabene pe parcursul sec. al XIX-lea, intercalându-se cu procesul de modernizare și asimilare, culminând cu pogromurile antievreiești de la sfârșitul sec. al XIX-lea și începutul sec. al XX-lea, dintre care cel mai cunoscut a fost cel din Chișinău din anul 1903.
După semnarea Tratatului de pace, dintre Rusia țaristă și Imperiul Otoman, de la București, în anul 1812, când Basarabia a fost anexată de către Imperiul Rus, evreii din Moldova de dincoace de Prut încep transformarea treptată a lor „în evrei ruși”. Documentele vremii determină, tranziția evreului polonez într-o variantă rusificată, numită și „evreul basarabean”, se datorează legislației țariste și includerii Basarabiei în zona evreiască (regiunile vestice ale imperiului). Crește numărul populației evreiești, în temei în principalele orașe ale provinciei anexate, precum și accelerarea în breslele meșteșugărești ale vremii. Numărul populației, crește pe parcursul sec. XIX, până la 250 mii, sau circa 11% din toată populația Basarabiei (cu pondere în regiunile de nord și centru).
Populația evreiască
din Basarabia
către anul 1897 (%)
Orașul Bălți – 55,8; Regiunea Bălți – 12,8; Orașul Cahul – 11,4; Orașul Akerman – 19,0; Regiunea Akerman – 4,6; orașul Hotin – 46,6; Regiunea Hotin – 15,5; Orașul Soroca – 56,9; Regiunea Soroca – 14,2; Orașul Chișinău – 45,9; Regiunea Chișinău- 19,5.
Această creștere a condus, implicit, la mărirea numărului instituțiilor evreiești de cult și educaționale în detrimentul școlilor laice. Pe parcursul sec. XIX-lea, din inițiativele țariste de reformă în Basarabia, au loc: crearea coloniilor agricole evreiești, convertirea unui număr neînsemnat de evrei la creștinism, instituirea școlilor laice evreiești ș.a. În contrast cu alte gubernii, evreii basarabeni nu sunt recrutați în armata țaristă din motive istorice, însă ideile de emancipare și iluminism pătrund mai târziu în teritoriul dintre Nistru și Prut.
În continuare, vom trece în revistă specificul legislației evreiești în Basarabia implementată treptat de țarism. Statutul privind formarea regiunii Basarabia, aprobat la 28 aprilie 1818, îi menționează pe evrei ca pe o stare socială aparte din punct de vedere al politicii fiscale.
În statut se mai stipula, că evreii aveau dreptul să aparțină uneia din categoriile existente: a) negustorii, b) mica burghezie, c) agricultorii, supuși corespunzător impozitării. Înlesnirile evreilor de până la 1812, acordate de Domnitorii Moldovei, rămâneau în vigoare: dreptul de a deține în proprietate crâșme, mori, fabrici de vin și bere ș.a. Pe parcurs se încearcă de a anula unele înlesniri acordate evreilor, odată cu încorporarea Basarabiei în zona evreiască.
Astfel, mica boierime, mazilii, negustorii și țăranii aveau dreptul să procure moșii, precum imobile „cu populație și fără”. Evreii însă puteau să cumpere pământuri doar nelocuite și neprelucrate anterior, parte din proprietatea statului cu scopuri agricole și de construcții.
În aprilie 1824, a fost introdusă legea, despre „îndepărtarea evreilor de la hotare la distanța de 50 verste (50 verste=53,3 km) legea avea menirea de a se lupta cu contrabanda, totuși legea nu se respecta întocmai, de aceea la 23 mai 1833 a fost abrogată.
La 16 iunie 1825, a fost aprobată legea care prevedea eliberarea „pașapoartelor populației evreiești”, o încercare de a legaliza și stabili un control administrativ asupra populației evreiești.
În anul 1828, la 16 august, a fost adoptată legea privind interdicția pentru evrei de a fi aleși în funcții de stat. Se făcea cu scopul de a diminua rolul evreilor în viața politică a Imperiului Rus.
La 28 noiembrie 1830, a fost adoptată legea privind înlesnirile acordate evreilor din gubernia Basarabia, care s-au convertit la creștinism. Legea prevedea scutirea evreilor botezați de toate impozitele și prestațiile pe parcursul întregii vieți. Această înlesnire, a fost concepută în vederea stimulării convertirii evreilor la toate ramurile ortodoxiei, din cauza nivelului scăzut al acestui proces în Basarabia.
Începând cu 27 ianuarie 1839 li se permite evreilor din Basarabia și Novorosia să întemeieze târgușoare pe domeniile moșierești, cu scopul de a contribui la o mai bună circulație a mărfurilor și îmbunătățirea relațiilor comerciale.
Legea adoptată de către Ministerul Învățământului Public la 13 noiembrie1844, prevedea supravegherea școlilor evreiești de către funcționarii de stat, numiți din rândurile evreilor, cu scopul tălmăcirii unor discipline evreiești și corectitudinea predării disciplinelor respective.
Trebuie de remarcat faptul, în sec. al XIX-lea, în Imperiul Rus, cea mai răspândită profesie printre evrei cu studii superioare a fost cea de medic. Acest fapt îl confirmă și legea din 11 octombrie 1838, care permitea evreilor să obțină Diplome de medic de la Academii și Universități rusești.
La 16 decembrie 1846, împăratul Nicolae I a dispus organizarea unui recensământ al populației evreiești din Basarabia. Recensământul acea un scop clar stabilit de contabilizare a numărului populației regiunii și încorporarea bărbaților în armata țaristă (ultima nu s-a realizat).
O nouă inițiativă legislativă legată de portul evreiesc tradițional era datată cu 1 mai 1850. Legea interzicea începând cu 1 ianuarie 1851, portul tradițional evreiesc definitiv și pretutindeni. Doar guvernatorul putea prin decizie personală să permită unor evrei în etate, cu titlu de excepție, să poarte caftanul (haină tradițională) în schimbul unei anumite plăți.
La 6 iulie 1853, în legătură cu izbucnirea războiului din Crimeea (1853-1856), împăratul Rusiei a ordonat repetat realizarea unui recensământ al populației evreiești din Basarabia. Începând cu anul 1854 se purcede la o recrutare masivă a tinerilor din Imperiul Rus. Interes prezintă faptul, și de această dată, evreii din Basarabia au fost scutiți parțial de recrutare la inițiativa împăratului. Această scutire a fost explicată prin motivul înlesnirilor acordate încă de domnitorii moldoveni până la anexare.
În anul 1855, la tronul Rusiei accede Alexandru al II-lea (1855-1882), una din primele circulare a fost despre respectarea vechiului ordin (15 februarie 1847) privind rugăciunea pentru sănătatea împăratului și familiei sale. Porunca împăratului era de a veghea cu strictețe citirea rugăciunii pentru împărat și a familiei imperiale de către evrei, iar cei care nu se vor conforma să fie pedepsiți aspru.
În perioada 1881-1884, Basarabia este copleșită de pogromurile antievreiești, inspirate din gubernia Ecaterinoslav. În aprilie 1903, cotidianul american New York Times scrie despre Pogromul din Chișinău, atenția întregii lumi fiind ațintită la cele întâmplate la sărbătorile de Paște în gubernia Basarabia.
În anul 1917, evreii basarabeni primesc inopinant drepturi cetățenești, egale cu ale celorlalți locuitori ai Imperiului Rus. Evreii se regăsesc printre membrii consiliului legislativ moldovenesc Sfatul Țării (Gutman Landau și Mendel Steinberg. În total 13 persoane). Iar Marea Unire din 1918, evreii din Basarabia sunt supuși unui nou regim juridic. Drept confirmare celor scrise respectiv, vom exemplifica prin biografia primului primar și unul dintre fondatorii orașului Tel Aviv, Meir Dizengoff (1861-1936), născut în s. Echimăuți, Basarabia. După educația și studiile obținute la Colegiul Politehnic din Chișinău, școala de meserii din Odesa, în 1888 ajunge în Franța și fondează mișcarea Geula. În perioada 1911-1936, cu o scurtă pauză (1825-1828), a fost primarul orașului Tel-Aviv. În zilele noastre o stradă centrală îi poartă numele, iar pe bulevardul Rotschild a fost instalat un monument ecvestru în memoria sa.
În ultima instanță, evreul basarabean este produsul unei societăți moderne, cu pronunțate reminiscente medievale, schimbare al cărui promotor a fost el însuși, prin participare sa sa, deși deseori limitat de legislațiea imperială la dezvoltarea economică, culturală și umanitară a Basarabiei.
Sursa cercetată: „Evreii din Basarabia: Cine sunt ei?”, autor Alexandru Roitman, 2024
