Vă invităm să citiți partea a II-a a interviului cu Evelina Lang, care este o tânără ungheneancă curajoasă, mereu deschisă către noi experiențe. A ales homeschooling-ul pentru copiii săi, optând pentru un curriculum flexibil, adaptat intereselor lor, și crede în învățarea fără presiunea notelor. Pasionată de alternativele naturiste, a descoperit aromoterapia ca o completare la medicina alopată. Deși nu a avut tangențe cu actoria, s-a îndrăgostit de scenă datorită trupei TeatrUngheni. Acum, visează să exploreze și dansul, iar cine știe, poate într-o zi o vom vedea urcând pe marile scene și ca dansatoare.
Homeschooling:
— Evelina, ați ales pentru copiii voștri metoda homeschooling. O metodă care este o formă de educație în care părinții aleg să-și instruiască copiii acasă, în loc să îi înscrie într-o școală tradițională Ce v-a motivat să optați pentru homeschooling și cum vedeți rezultatele până acum?
— Homeschooling-ul nu e ușor de înțeles. Pentru el optează cei ce-si doresc o altfel de școlarizare. Noi am fi optat pentru sistemul Waldorf sau Montessori, dar din păcate Ungheniul nu oferă așa posibilități. Așa ca am decis să o facem în stilul nostru. Și anume: copilul este înregistrat la o școală americană care ține evidenta copiilor homeschoolieri din toată lumea. Avem opțiunea de a învăța după un curriculum standard sau unul liber pe care îl creăm noi. Noi facem un melanj dintre obiecte predate în engleză, germană și română. Rezultatele în homeschooling se văd în timp. Aici lipsește goana după note, pentru că orientarea se face după copil. Valentin iubește științele de exemplu. Anul acesta reușește să facă 2 ani în unul la această materie. Însă nu prea-i place matematica. Și asta e absolut normal. La acest obiect mergem mai lent, dar sigur.
— Cum reușiți să vă organizați timpul pentru a îmbina homeschooling-ul cu celelalte activități?
— Școală are loc dimineața, ca la toți copiii. Diferă doar ora. Celelalte activități se întâmplă după amiază. Diferența dintre școala clasică și homeschooling este că noi nu avem teme pe acasă. Toate lecțiile se întâmplă deja acasă. De aceea nu e dificil să îmbinăm școala cu alte activități. Nu avem stresul și presiunea legată de teme pe acasă de aceea copilul se poate bucura de activitățile extrașcolare.
— Ce sfat le-ați oferi părinților care se gândesc la această alternativă educațională?
— Să-și facă timp pentru asta. Tendința este de a-l susține pe copil spre a deveni autodidact, dar asta nu se întâmplă deodată. Primii ani de homeschooling necesită prezența unui părinte acasă pentru a motiva, încuraja și susține copilul. Apoi ar fi să scape de orice așteptări. Să prindă unda copilului și să-l susțină în acea direcție pe care o iubește copilul. Dacă nu va ști matematica în rând cu ceilalți copii de vârsta sa nu e grav. Oricând în viața poți să înveți. Și dacă într-un moment dat copilul va avea interes față de fracții, el le va învăța fără să fie obligat. Să susțină curiozitatea lui prin a-i oferi ceea ce-i place. Dacă copilul iubește geografia, nu e nevoie să așteptați clasa a 5-a pentru a face geografia. Puteți începe mai devreme.
Aromoterapie:
— Tu organizezi ateliere de aromoterapie. Cum ai descoperit pasiunea pentru aromoterapie și cum te-a influențat viața de zi cu zi?
— Aromoterapia a intrat în viața mea subtil, fără să-mi dau seama. Din necesitatea de a avea alternative la medicina alopată, dar și dorința de a avea eu controlul asupra sănătății familiei mele. Datorită uleiurilor esențiale am învățat foarte mult despre corpul uman și legile după care funcționează.
— Care sunt cele mai frecvente întrebări sau preconcepții pe care le întâlnești despre aromoterapie?
— Oamenii cred că uleiurile esențiale sunt doar sticluțe frumos mirositoare. Dacă sunt pure, testate, adevărate (există o adevărată știință în a-ți alege uleiul esențial bun) ele pot fi tămăduitoare. Se mai crede că sunt periculoase în contact cu pielea. Unele uleiuri „fierbinți” precum oregano sau cuișoarele au nivelul ridicat de fenoli și pot cauza arsuri la nivel cutanat, așa e. Dar există o anumita tehnică de securitate în folosirea lor. Nu e voie să folosiți uleiurile fără consultația unui specialist în domeniu. Se mai crede că uleiurile esențiale nu pot fi fosile intern. Pot. Dacă pot folosi o infuzie de mentă ca să liniștesc burtica agitată, de ce nu aș putea folosi o picătură de ulei de mentă în acest scop? Un lucru important în acest sens este de a înțelege că nu mă refer la orice fel de ulei esențial! Nu experimentați fără îndrumare!
— Atelierele de aromoterapie sunt de perspectivă? Sunt unghenenii interesați de aromaterapie?
— Uleiurile esențiale aduc înainte de toate un alt nivel de trai. O stare de bine. Soluția atunci când vrei să fii tu stăpân pe propria sănătate. Faptul că ele lucrează și pe plan emoțional fac din ele o comoară în orice familie. Iar dacă din asta poți câștiga și bani, e cu atît mai plăcut. Și da. Sunt ungheneni care sunt curioși să încerce aroma terapia. Și sunt mulți oameni care își câștigă existența (și una foarte bună) din uleiurile esențiale.
Activitatea la Școala de Arte Plastice:
— Ce te-a atras să te angajezi la Școala de Arte Plastice, mai ales având un background filologic?
— Înainte de toate necesitatea de comunicare. La un an după revenire am înțeles ca îmi lipsește tribul meu. Nu speram să-l găsesc la Școala de Arte, dar știam că ieșirea din zona de confort (adică de a sta în casă) o să-mi deschidă alte uși. Și nu am greșit.
— Cum este să lucrezi într-un mediu artistic, chiar dacă nu predai direct elevilor?
— Este foarte frumos. Eu am înțeles că de fapt arta a fost mereu parte din viața mea. Eu singură am învățat să pictez, am făcut în copilărie Școala de Muzică de la noi din oraș. Sunt o fire artistică. De aceea îmi scufund cu plăcere ochii în lucrările elevilor și le admir cu zâmbetul până la urechi.
— Crezi că această experiență ți-a deschis noi perspective asupra artei și creativității?
— Da. Eu nu mă mai uit la o lucrare ca înainte. Îmi dau timp să o studiez, să o înțeleg, să caut sensuri. E un exercițiu bun pentru dezvoltarea simțului estetic.
Vicepreședinte JCI Ungheni:
— Ce înseamnă pentru tine această funcție în cadrul JCI Ungheni?
— Înseamnă înainte de toate să mă descopăr pe mine însămi. Să văd cât de mult pot și cât de bine știu să fac unele lucruri. Este un cu totul alt domeniu. Este despre a crește și a întări abilitățile de lider.
— Care sunt proiectele sau inițiativele îți sunt mai aproape de suflet și de ce?
— Toate cele 4 arii de dezvoltare pe care le propune JCI sunt interesante. De dezvoltare personală mă ocup deja mai bine de 10 ani. Orientarea spre direcția social-culturală dă șansa de a lăsa o amprentă frumoasă în societate. Prin business și antreprenoriat poți dezvolta în tine abilități de lider. Iar dacă iei calea internaționalizării ai șanse să vezi lumea din alt unghi și să-ți faci legături cu oamenii din alte culturi. Cum să alegi doar una?
— Cum reușești să motivezi și să inspiri echipa din JCI să contribuie activ la dezvoltarea comunității?
— Prin idei inovative fără așteptări. Un „ce-ar fi dacă..?” poate face minuni.
Actorie (trupa de amatori):
— Ce te-a determinat să începi să joci la TeatrUngheni?
— Un mesaj direct din partea lui Edgar Bunea. Teatrul nu a fost nicidecum în planurile mele. Dar a fost cel mai frumos lucru care mi s-a întâmplat de la revenirea în țară.
— Ce roluri sau spectacole ți-au rămas aproape de suflet?
— Am jucat până acum 2 roluri. Unul mare, impactant, dificil în piesa „Șantaj” (profesoara Elena Sergheevna) și altul mic de câteva minute în mini-spectacolul creat cu ocazia zilei de naștere a poetului Mihai Eminescu (eu fiind Veronica Micle). Urmează să joc rolul profesoarei Madame Charlotte (o adaptare a lui Monsieur Charles creat de Alecsandri) în piesa „Chirița în Provinție” premiera căreia va avea loc pe 8 februarie. Personajul Elena Sergheevna este însă unul deosebit prin povestea ei și probabil mult timp va fi preferatul meu.
— Cum te ajută actoria să îți exprimi creativitatea și să te dezvolți personal?
— Teatrul e cel mai bun loc pentru asta. Pot spune că el îmi oferă libertatea de exprimare. În scenele unde trebuie să țipi, lucrezi mult cu propria-i furie. Acolo unde trebuie să arăți blândețe cauți să găsești aceasta emoție. Teatrul te ajută să scapi de inhibiții, să te concentrezi, să descoperi în tine laturi neștiute. Până acum lucram cu emoțiile prin Aroma terapie făcând diagnostica emoțională oamenilor cu care lucrez. Teatrul însă mă lasă să descopăr cum sunt aceste emoții în realitate.
Lucruri noi:
— Ce te motivează să încerci mereu activități noi și să ieși din zona de confort?
— Sunt o fire curioasă și cercetarea a fost mereu ocupația preferată. Atunci când încerc ceva nou nu se pune discuția despre motivație sau prea cunoscuta zonă de confort. Procesul de descoperire și experimentare îmi aduce o satisfacție deosebită. E un soi de joacă. Cred că luăm viața prea în serios, dar ea e prea scurtă ca să faci lucruri plictisitoare.
— Există o activitate pe care ți-ai dorit mereu să explorezi, dar încă nu ai avut ocazia?
— Dansul rămâne aproape o taină pentru mine. Știu să dansez (intuitiv), dar nu am făcut-o niciodată organizat, sub conducerea unui profesionist, într-un grup de oameni pasionați de dans. Tangoul ar fi ceva ce-mi trezește anumite emoții și în anumite circumstanțe aș merge să învăț să dansez tango.
— Cum crezi că această dorință de a învăța și experimenta influențează persoanele din jurul tău?
— Știu că pare ciudat ca un om adult să experimenteze atâta. Dar sper cel puțin să-i motivez să încerce și ei ceva nou. Știu că datorită mie oameni din cercul meu de cunoscuți, adulți, au încercat de exemplu pentru prima dată experiența unui spectacol de teatru. Acei fiori trăiți acolo nu îi voi uita și cu siguranță vor nașe în ei cel puțin dorința de a mai încerca această experiență.
