Eugeniu Costanciuc din satul Gherman, comuna Sculeni, a fost toată viața sa profesor de istorie la școala de aici. Chiar și la vârsta de 77 de ani muncește, în calitate de conducător al cercului dramatic „Răzășenii” din aceiași instituție. Are înscriși la activ 55 de ani în domeniul pedagogiei și muncește cu aceiași dăruire în continuare pentru a transmite dragostea de frumos discipolilor săi.
— Care este parcursul biografic al dumneavoastră?
— M-am născut în satul Sculeni, raionul Ungheni. După absolvirea școlii medii din sat, în 1966 am fost admis la Universitatea de Stat din Moldova, facultatea de istorie. Fiind împătimit de teatru, încă din școală am studiat în paralel artele frumoase. După absolvirea facultății, în anul 1971 am activat în calitate de profesor de istorie în școala din satul Gherman până în anul 2010. Mi-a plăcut munca cu copiii și de aceia am decis să-mi continuu activitatea după pensionare în gimnaziul din acest sat în calitate de conducător al cercului de teatru „Răzeșenii”. Împreună cu discipolii mei montez spectacole cu diferite subiecte sociale, pe care le jucăm în cadrul instituției noastre, dar și la concursurile raionale.
— Sunteți la o vârstă onorabilă, când poate ar fi bine să vă odihniți, dar munciți în continuare. Ce vă determină să mai activați?
— La vârsta mea de 77 de ani nu pot să stau acasă, nu pot să mă lepăd de copii, pentru că, copilul când vede frumosul devine mai ordonat, mai atent la ceea ce îl înconjoară. De aceea noi trebuie să educăm frumosul la ei, dacă dorim să avem copii educați, atenți, trebuie să-i antrenăm în jocul acesta al frumosului.
— În aspect personal, ce ne puteți comunica?
— Împreună cu soția am crescut și educat 3 copii, două fete și un băiat. Cu toții sunt în țară. Irina a studiat dreptul și în prezent este conducătoarea unei gospodării țărănești la Negurenii Vechi. Cealaltă fată, Corina a absolvit Universitatea „Alecu Russo” din Bălți, facultatea de muzică și este conducător muzical în satul Slobozia Dușca, raionul Criuleni, iar băiatul muncește în orașul Ungheni.
— În ce domeniu a activat soția dumneavoastră?
— Am o soție destul de înțeleaptă, pe care o cheamă Valentina. A absolvit Școala Pedagogică din Călărași, apoi a făcut facultatea de matematică la Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți. A lucrat pe parcursul a mai multor ani profesoară de clasele primare. Pe parcursul activității noastre pedagogice, am dus împreună 4 promoții de elevi. Acum soția este la odihna binemeritată.
— Unde ați cunoscut-o pe soție, pe consoarta dumneavoastră?
— Ne cunoaștem încă din copilărie. Am învățat împreună în aceiași clasă, la școala medie din satul Sculeni. După clasa a 9-a a plecat la studii la Călărași, iar eu mai apoi după absolvirea școlii medii am plecat la studii la Chișinău. Mai apoi, drumurile noastre se intersectau când ne întorceam acasă. Eu la Sculeni și ea la Gherman. Povestea noastră de iubire de la o dragoste platonică la început s-a transformat într-o dragoste adevărată mai apoi.
— Care este secretul unei căsnicii trainice?
— Eu cred că, respectul unul față de altul, răbdarea și cedarea. În acest spirit ne-am crescut și educat copii.
— Sunteți buni gospodari, căci gospodarul de la poartă se cunoaște. În una din postările sale, cercetătorul, Ștefan Susai, a menționat că aveți una din cele mai originale porți din Moldova. Ce ne puteți spune despre aceasta?
— Visam să am o poartă frumoasă. În cap știam deja cum trebuie să arate. Cu cocostârci, romanițe, struguri și un butoiaș cu vin. Să fi fost prin 1978… Am vorbit cu niște meșteri de la Stația de Mecanizație din Sculeni. Ei au făcut o minunăție de poartă. Un meșter din Taxobeni a realizat apoi horboțica de tablă de deasupra porții. Astăzi nu se mai fac așa porți.
— Ce prețuiți mai mult la oameni. Cum vedeți lumea din jur?
— Omenia și respectul, căci dacă omul are omenie, are și respect. În raport cu oamenii, totdeauna las loc de buna ziua, îi tratez omenește, căci nu în zadar o vorbă populară spune: „După faptă cunoști omul și după roadă cunoști pomul” ori „Binele cu bine se răsplătește”.
— Ce vă dezamăgește cel mai mult?
— Vreau să zic că înainte oamenii erau mai atenți, mai loiali unii cu alții. Astăzi, însă viteza aceasta cu care ne mișcăm, îi cam distanțează. Fiecare este preocupat de problemele sale, sunt mai puțin săritori la nevoie, mai puțină îngăduință au unii față de alții, în unele situații. Dar și valorile se cam pierd și e păcat.
