Femeia despre care voi scrie în cele ce urmează este una din miile de femei ale Moldovei noastre, care mențin aprinsă flacăra frumosului atât timp cât trăiește.
Dintotdeauna femeia, în special cea de la sat, a fost învățată să muncească cinstit, să aibă grijă de familie și gospodărie. Toate îi reușeau, chiar dacă toate greutățile îi cad pe umerii firavi. Copiii nu duc lipsă de nimic, soțul e mulțumit de cele făcute, iar gospodăria e mereu în ordine.
În același spirit și cu aceleași valori milenare a fost crescută și Eugenia Patrașcu, locuitoare a satului Chirileni. Mamă a 3 feciori, aceasta i-a așezat la casele lor de una singură, fiindcă cel care i-a fost a doua jumătate pleacă de timpuriu la ceruri. Are Eugenia Patrașcu ochi și chip blajin, mâini care îi sunt bătătorite de atâta muncă. Rămânând văduvă, ea este și bărbat, și femeie la gospodărie, care era una mare, numărându-se printre gospodarii satului. Întreaga-i făptură ascunde frământări și griji numai de ea știute. A trecut prin multe și bune, și rele, dar le-a depășit pe toate.
Anii au trecut, iar dintre cei 3 feciori, doi s-au stabilit prin țări străine în căutarea unei vieți mai bune, doar unul a rămas mai aproape de mama. Locuiește în satul vecin. Bucurie mare îi fac bătrânei când se întâlnesc cu toții la sărbători, iar privindu-și nepoatele parcă mai întinerește. La ai ei 70 de ani Eugenia sau Jănea, cum îi zic cunoscuții, are o voință și forță de muncă incredibile. Este pasionată de arta cusutului, de grădinărit, dar cel mai drag rămâne a-i fi coptul pe vatră. În preajma sărbătorilor mari religioase mirosul de pâine coaptă în cuptor inundă toată mahalaua.
Chiar și la această vârstă înaintată chiochea Jănea mânuiește bine cociorva așa cum o făcea în tinerețile sale. Astfel o surprind și eu când îi fac o vizită în Joia Mare de dinaintea Paștelui. Cozonacii, mai mici sau mai mari, învârtita, pasca și pâinea deja erau puse în tavă și așteptau să fie date în cuptor. Rezultatul a fost minunat și chiochea Jănea a rămas mulțumită. Pentru că așa sunt femeile noastre, femeile de la țară, care știu să reînvie frumos tradițiile neamului nostru.
