Azi stăm de vorbă cu Liliana Tincu, o interlocutoare foarte energică, interesantă, cu spirit de iniţiativă, specialistă în domeniului investiţiilor.
— De unde atâta energie într-o fată mică şi firavă? Care e secretul? Sau doar tinereţea?
— Dacă ai idei, ai voinţă, ai caracter şi experienţă, ai şi energie. Pot spune că tinereţea e un motiv care te provoacă la multe fapte, iar experienţa îţi spune, e bine ceea ce faci sau nu, vor susţine alţii ideea sau nu. Vreau să spun că în tot ce fac, caut raţionalismul, adică, analizez cu atenţie fiecare iniţiativă, elaborez un plan ca să ştiu dacă voi fi susţinută şi abia atunci încep.
— Vorbiţi de experienţă, dar de unde să o ia tinereţea?
— Mi-au ajutat mult cunoştinţele, pregătirea, studiile… La un moment dat, am înţeles că studiile superioare sunt insuficiente şi atunci am făcut două masterate. Dar am absolvit colegiul pedagogic, facultatea de limbă şi literatură franceză şi engleză. Când am înţeles că e o profesie nu prea solicitată, am făcut masteratul la relaţii internaţionale. Când lucram în administraţia publică, am decis că n-ar fi rău să am pregătire şi în acest domeniu şi am făcut masteratul în SUA. Eu şi acum studiez în cadrul diferitor proiecte.
— De unde sunteţi?
— M-am născut în Ungheni, am studiat la liceul „Mihai Eminescu”. Tatăl meu e de la nordul Moldovei, dintr-o familie de intelectuali în a treia generaţie, mama e din Zagarancea, ea la fel e pedagog, prin urmare, multe lucruri le-am luat de la părinţi. Am un frate mai mare, el se ocupă de business în Bălţi. În trecut am lucrat puţin timp în şcoală, dar am înţeles că nu e de mine, nu aveam ce să fac cu energia şi iată sunt specialistă în domeniul investiţiilor.
— Au fost cazuri când oamenii v-au dezamăgit?
— Îi mulţumesc lui Dumnezeu că aşa ceva n-a fost. Am avut noroc să întâlnesc oameni de la care am putut să învăţ. Ei m-au inspirat, m-au susţinut. În acelaşi timp, am lucrat mult asupra mea. La şcoală eram cam timidă. Devenind studentă, am înţeles că trebuie să mă schimb, să fiu mai sociabilă, mai insistentă şi m-am schimbat.
— Aţi văzut mult, aţi studiat mult, puteţi spune de ce proiect avem nevoie ca să fim împliniţi?
— Cred că trebuie să fim mai încrezuţi în ceea ce facem. Deseori ne plângem că trăim rău şi de aceea că alţii, dar nu noi, ceva nu fac cum trebuie. Avem altă mentalitate. Trebuie să fim mai încrezuţi că schimbarea începe de la noi, iar dacă eu pot face ceva, înseamnă că totul se va schimba, să nu lăsăm mâinile în jos. O dată nu mi-a reuşit, încerc încă o dată. Am avut multe idei şi uneori mă gândeam că cei din jur nu le vor accepta, vor spune că e o utopie sau altceva, dar, fiind încrezută, analizând, studiind, am mers înainte, promovam ideea, găseam adepţi.
— În viaţa personală sunteţi cea care conduce, dirijează?
— Am avut noroc, soţul meu e ca şi mine. Da, el e liniştit, dar e o aparenţă. Acasă discutăm mult, unele idei le iau de la el. Cu toate că acum lucrează în sfera businessului şi are alte priorităţi, el oricum e legat de viaţa oraşului, se interesează ce are loc aici. E un consultant foarte bun pentru mine.
— Vă este strâmt într-un oraş mic? El poate aprecia la justa valoare o persoană cu atâta iniţiativă?
— Nu, pentru că şi într-un oraş mic ai unde să te afirmi. Desigur, la Chişinău sau Iaşi sunt mai multe posibilităţi şi aş fi putut să profit de ele, dar sunt din categoria oamenilor care ţin la locurile natale, mie îmi este bine aici. Nu aştept diplome şi titluri. Pentru mine înseamnă foarte mult să fac ceva pentru oraş şi oamenii au simţit acest lucru. Deşi toţi vor ca cineva să le facă drumul până acasă, eu sunt mulţumită atunci când reuşesc să atrag un proiect care va schimba ceva în oraş.
— La ce visează azi Liliana Tincu?
— Să trăiesc în oraşul european Ungheni. Când plecăm peste hotare, vedem drumuri bune, străzi luminate, parcuri amenajate – iată aceste lucruri vreau să le văd şi aici. De cât timp va fi nevoie? Maximum peste 15 ani vom deveni martori ai acestor schimbări.
