Europa nu înseamnă doar numai bani, proiecte, vizite de tot felul de care s-au ghidat toate guvernările R. Moldova de la 1991 încoace. Europa înseamnă, în primul rând, reforme transparente în fiecare domeniu, respectarea drepturilor omului și asigurarea socială. Bineînțeles, nu fără cadre competente cu un nivel de educație și total dezinteresate personal. Schimbarea se poate produce și la noi, dar nu fără concursul și luările de atitudini ale fiecăruia dintre noi, în fiecare zi, oră, clipă a vieții cotidiene.
Prin cele scrise mai jos, voi încerca să relatez atitudini din partea statului, mai cu seamă din partea cetățenilor din câteva țări europene.
- Dragostea pentru limbă în Irlanda. Majoritatea vorbitorilor de irlandeză locuiesc anume în acest stat nordic, în total ajung la peste 350 de mii de oameni din întreaga lume. Totodată aproape fiecare irlandez cunoaște limba engleză și, cel puțin, o altă limbă nordică. Totuși, orice irlandez se va asigura, dacă în cazul când nu înțelegi limba lui, atunci va începe să vorbească într-o altă limbă, ne scrie Daniela Sârbu. La noi este cu totul invers, ignoranța limbii române vine, în primul rând, de la conducători.
- Amabilitatea la italieni e peste tot. Vânzătorii, chelnerii, șoferii – toți sunt cu zâmbetul pe buze, sunt gata să te ajute când ai nevoie, cel puțin cu un sfat. Când intri într-un magazin, de exemplu, nu vei vedea niciodată vânzătoarea așezată pe scaun sau mâncând ceva. Nu vei auzi sau citi: ”Nu atingeți hainele!”. Aici, când intri într-un local, ești întâlnit cu un salut și cu un zâmbet larg, deoarece clienții sunt persoane importante și sunt tratați pe potrivă, mărturisește blogherița de modă Cristina Surdu. Putem învăța astfel de maniere,dar la noi piața mixtă este deseori agresivă, fără să mai vorbim de igienă în general.
- Omul care sfințește locul, chiar și în cel mai îndepărtat de civilizație sat, localitate. Portughezul nu distruge banca de stație, ci o vopsește în fiecare primăvară și seamănă flori în jurul ei. Toate acestea din propria inițiativă, fără să-l oblige cineva (De la ex-ambasadorul Valeriu Turea, Portugalia). La noi, chiar în centrul orașului, poate să-i dea foc sau să o care acasă.
- Securitatea socială. Toți cei care locuiesc în Luxemburg sunt obligați să posede un număr de securitate socială, care le oferă acces la numeroase privilegii sociale și medicale. Securitatea socială intervine în caz de: pierdere a locului de muncă, boală, lipsă de pensie, șomaj, sărăcie, crize financiare. De asemenea, sunt oferite venituri suplimentare pentru persoanele asigurate, care au copii ș.a. În așa mod, nici o persoană, care muncește cinstit, nu rămâne fără venitul garantat de către stat. (Din comunicarea Dianei Condrațchi de la Luxemburg). În R. Moldova, dimpotrivă, ne obligă să întoarcem și miliardul de dolari furat și nu numai.
- Capacitatea de a conserva trecutul. Izolați pe o insulă, cei din Marea Britanie au reușit să păstreze intactă istoria fiecărei cărămizi. Însă trecutul lor nu este doar clădirile, catedralele sau castelele conservate secole la rând, nici tradițiile respectate, în cele mai mici detalii chiar de regină. Sunt și conducătorii taxiurilor londoneze, care își lasă meseria ca moștenire fiilor lor și care povestesc cu multă dragoste și cunoștințe despre orașul lor, limba engleză, pe care o adoră toți. Trecutul lor este ascuns cu grijă în suflet și în gând. (Aflate de la jurnalista Ana-Maria Vasilache-Verdeș). Nouă ni s-a furat trecutul și continuă să ni se fure de cei cu coroană pe cap, din nefericire. Dar și noi, cei de rând, îl demolăm cu insistență.
- Cimitirele suedeze sunt mai curând niște parcuri proiectate astfel încât să creeze atmosferă de armonie între om și natură, să nu-ți provoace acel sentiment de ”piatră pe inimă”, așa cum se întâmplă atunci când intri în cimitirele din Moldova. Mai mult, Cimitirul Skodskyogarden, cunoscut și ca Cimitirul Woodland, datorită amplasării sale în pădure, a fost recunoscut în 1994 drept Patrimoniu Mondial UNESCO, pentru arhitectura sa impresionantă. Woodland e ca persoanele înmormântate aici să rămână în continuare în mijlocul naturii. Vorba baciului de la noi din ”Miorița”: ”Iar la cap să-mi pui fluieraș de fag,/ Mult zice cu drag,/ Fluieraș de os,/ Mult zice duios…”. (După cele relatate de Svetlana Alexa, de 3 ani în Suedia).
Putem noi (autoritățile și cetățenii) să ne inspirăm din aceste bune practici occidentale, sau rămânem în continuare cu viziuni orientale și atitudini de tip ortodox. Bineînțeles, că durează în timp, dar încercarea de la fiecare în parte tot este o școală a educației. Deci, să încercăm cât mai curând! Azi, nu mâine!
