Spuneți-mi, pe cine se sprijină sistemul medicinei la sat, educația, cultura, comerțul? Pe femeie – puternică, activă, implicată, frumoasă. Directoarea grădiniței din satul Todirești, Elena Sîrbu, este una dintre ele.
— Satul Todirești — cum este el, ce fel de oameni trăiesc în el?
— Satul Todirești l-am cunoscut prima data în anul 1993 când m-am căsătorit și mi-am găsit fericirea în acest sat. Deși nu sunt născută aici, dar îmi este drag fiindcă este un sat cu oameni gospodari, harnici, preocupați de grijile și nevoile gospodăriilor, au o viața liniștită, dar deloc plictisitoare, de fapt cum e firea unui țăran. Aceștia nu reușesc să intre în rutină. Ei pur și simplu iubesc viața, cu bune și rele, iar asta îi face să fie speciali. Și satul e special, fiindcă, în virtutea schimbărilor ce se produc în societate, încă se mai păstrează obiceiurile și tradițiile de cândva, tineretul din acest sat este foarte activ atât la nivel local, cât şi raional, dând dovadă de educaţie, cultură şi activism social, dar, mai ales, de faptul că viitorul satului e în mâini bune. Mereu sunt implicați în diferite activități de voluntariat pentru ca satul să prospere. Datorită muncii zilnice a oamenilor și dragostei pentru pământul moldovenesc, satele noastre au viață.
— De unde veniți?
— M-am născut și am copilărit în Fundurii Vechi, raionul Glodeni, într-o familie de oameni simpli, care au știut să cultive în mine calități deosebite: bunul simț, respectul, omenia, dragostea de tot ceea ce e frumos, pentru ce le sunt sunt recunoscătoare.
— De câți ani munciți la grădiniță?
— În creșa-grădiniță activez ca director din anul 2013. Până atunci timp de 18 ani am lucrat la gimnaziul din localitate. Nu cred că a fost o necesitate anume această funcție. Până la urmă, nu contează funcția, ori îți îndeplinești lucrul așa cum trebuie, ori ba, indiferent de statutul social. Așa a fost să fie. Poate a fost o provocare pentru mine, dar o provocare frumoasă și reușită.
— Cum v-ați decis? Doar e o responsabilitate foarte mare?
— Fiind în această funcție de 6 ani, mi-am dat seama încă de la început că nu va fi ușor. Am luat-o de la zero, grădinița fiind redeschisă, după mulți ani de stagnare, în 2013. Colectiv nou, domeniu necunoscut, multe ispite… Dar am avut în preajmă mereu oameni dragi sufletului, prieteni care m-au încurajat și, nu în ultimul rând, familia mi-a fost mereu alături.
— Unde ați făcut cunoștință cu soțul, de câți ani sunteți împreună? Aveți copii?
— Cu soțul ne-am cunoscut în anii studenției la Colegiul agricol din Țaul, fiind studenți ambii. Absolvind colegiul, soarta ne-a unit, ca mai apoi să apară pe lume 2 copii – băieți ambii, pe care i-am crescut, i-am educat cu mult drag. Cel mai mare este plecat, ca și alți tineri, în SUA, al doilea „încă” mai este lângă noi, fiind absolvent al UTM din Chișinău.
— Ați dori să vă mutați în oraș?
— Să știți că ne-am gândit de multe ori la acest lucru. Nu știu ce ne va arăta soarta mai departe, dar un lucru e cert, că viața de la țară nu se compară cu cea de la oraș…
— De ce v-ați implicat în munca obștească?
— De fapt, îmi plac provocările. Sunt optimistă și am poftă de viață. Mă plictisesc să stau în același loc. De aceea și încerc pe lângă lucrul de bază să desfășor și alte activități sociale. Îmi place să fiu în comunicare permanentă cu oamenii din jur, să schimb idei și experiență de viață. Am o teamă înnăscută de tot ce înseamnă monotonie, rutină. Sunt mândră că am venit să locuiesc în acest sat și vreau să contribui și eu la dezvoltarea lui.
— Ce ne spuneți despre proiectul pe care l-ați inițiat?
— Proiectul „Sănătatea are gust” este în derulare. Lucrurile merg spre bine, evident, în comun cu cei ce doresc o schimbare în localitate. Mai avem de muncit până la sfârșitul lunii aprilie. Sperăm și avem ferma convingere că va fi ceva util pentru toată comunitatea.
— Ce ar trebui să facem ca tinerii să nu plece?
— E trist, dar adevărat! Tot mai des auzim că tinerii pleacă din sate, din Moldova. Abia așteaptă să facă majoratul și se gândesc să părăsească satul natal, părinții. Satul Todirești este un sat cu o populație mare, cu mulți tineri dornici de a face ceva frumos pentru localitate. Motivație de a rămâne în sat este, atâta timp cât în comună avem 2 grădinițe, elevi minunați și 2 gimnazii, 2 case de cultură funcționale cu sală de sport, sală de fitness, parcul central dotat cu aparate de forță ș.a. Iar autoritățile publice au grijă ca toate acestea să se păstreze și în continuare și să dezvolte mediul rural.
— Ce vă doriți?
— Îmi doresc, în primul rând, sănătate, ca cei dragi sufletului să fie mereu lângă mine, să ducem o viață liniștită cu multe realizări frumoase.
