Astăzi vorbim cu Elena Romanciuc, o fată foarte firavă și inteligentă, elevă în clasa a XI-a la liceul „Vasile Alecsandri” din Ungheni.
— De ce sunt legate primele amintiri din copilărie?
— De părinți, de fratele meu, care m-au susținut întotdeauna foarte, foarte mult, mi-au insuflat încredere, indiferent ce am făcut.
— De exemplu?
— Am absolvit școala de artă, am studiat timp de 4 ani și am participat la concursuri. Am obținut succes la ele, cred eu, datorită familiei mele, sprijinului ei. Apropo, la concursul „Ars Adolescentina”, care se desfășoară în parteneriat cu România, am ocupat locul I printre tinerii artiști și am călătorit împreună cu restul câștigătorilor în țara vecină, unde am vizitat mănăstiri și alte locuri sfinte.
— La Școala de Muzică ai învățat?
— (zâmbește). Nu, dar am dansat timp de trei ani. Am renunțat pentru că am mers la liceul „Vasile Alecsandri” și la Școala de Arte.
— Alte pasiuni?
— În ultimul timp – concursurile și olimpiadele școlare. Anul trecut și acesta la olimpiada raională de chimie am ocupat locul întâi, la limba română – al doilea, la limba engleză – locul întâi și al treilea – la olimpiada republicană.
— Pentru prima dată am auzit despre un astfel de hobby minunat.
— Lucrez destul de intens cu subiectele pe care le studiem. Citesc nu numai manualele, ci și literatură suplimentară, încerc să obțin cea mai înaltă notă posibilă. În ultimii ani, am cea mai mare notă medie în clasă, anul trecut – 9.90, în acest an – 9.86. Studiez la profilul real. Matematica și fizica le consider niște discipline complicate, dar sunt ușoare pentru mine. Încerc să memorez tot ce spun profesorii la ore, iar la super-liceul nostru toți sunt minunați. Avem multe instituții educaționale excelente, dar liceul nostru este în sufletul meu.
— Te distrage ceva de la învățătură? Mama nu te pune să faci nimic acasă?
— Desigur, ajut la muncile casnice, în gospodărie, pentru că avem iepuri, găini, am un pisic de care îngrijesc. Iubesc mult animalele.
— Îți vei lega viitorul de această dragoste? Acești doi ani vor zbura repede.
— Înțeleg că timpul va trece repede, dar nu am decis încă ce voi fi. Voi avea timp să mă consult cu părinții și să mă gândesc singură. Doctor? Nu voi fi, pentru că mi-e frică de sânge. Nu voi fi nici profesoară. Aș dori să lucrez într-o bancă, în sfera economiei. Poate îmi voi deschide o mica întreprindere și o voi dezvolta.
— Dragostea pentru engleză de unde o ai?
— Poate de la tata, la vremea sa trebuia să devină profesor de limba engleză, dar, cum spune el, nu a avut imboldul necesar. Îmi place engleza din școala primară, am avut lecții interesante cu un profesor excelent, mama îmi cumpăra cărți în limba engleză pentru începători. Mi-au plăcut cântecele în limba engleză și am vrut să înțeleg despre ce era vorba. Am dorit să cunosc această limbă pentru că este vorbită în întreaga lume. Da, am comunicat cu americani, pentru că urmează să plec în America pe un an, deoarece am devenit finalistă a Programului de schimb școlar Flex.
— Ce așteptări ai?
— Vreau să devin voluntar – nu este ceva doar obligator, ci și interesant, acolo acest lucru se apreciază. Această călătorie înceamnă oameni noi și prieteni noi, oportunitatea de a studia mai profund cultura acestei țări, povestind totodată despre a noastră.
— Cum ai decis să participi la acest program?
— La școala noastră elevii și mai înainte au participat și când s-a anunțat din nou, aproape toți colegii mei de clasă au vrut să ia parte. Primul și al doilea tur s-au organizat la școală, iar al treilea a fost un interviu, la care a trebuit să vorbesc în engleză. Se evaluează nu numai cunoașterea limbii, ci și multe altele. La acest program participă și alte țări, inclusiv cele asiatice. Grupul moldovean este format din 50 de persoane și am înțeles că vom fi repartizați câte un reprezentant în fiecare stat. Toți împreună vom fi duși la New York și de acolo vom fi luați în familii în care vom trăi un an întreg.
— Ce poți spune despre fata din fața mea? Cred că e modestă, calmă, timidă…
— Sunt așa doar la început. Trebuie să cunosc mai bine persoana, să înțeleg care sunt interesele sale, pentru a găsi mai ușor subiecte de conversație. Să mă cert? Pot, dar încerc să nu fac asta și, chiar dacă s-a întâmplat, să mă împac mai repede.
(Am vorbit îndelung despre faptul că știe a găti, pentru că mama ei este o bucătăreasă excelentă, a croșeta și a broda, pentru că bunicile ei au fost meșterițe, iubește muzica, mai ales saxofonul și clarinetul, fiindcă fratele ei a studiat la școala de muzică. Ne-am înțeles că ne va scrie din vreme în vreme, iar nouă ne va fi dor de ea și la întoarcere ne vom întâlni cu siguranță).
