Elena Arhire este un om care face diferența în viața a zece persoane din satul Unțești. Ea este unul din cei peste 50 de ungheneni care sunt angajați în calitate de lucrători sociali. Aceasta, asemenea colegilor ei, oferă cu multă dăruire servicii de asistență la domiciliu. De opt ani, Elena are grijă de oamenii din localitate care au nevoie de ajutor, iar fiecare zi este un pas în plus în a le face viața mai ușoară.
„Acum 8 ani, când m-am angajat, aveam 11 beneficiari, acum am 10. Dintre acestea, 7 au dizabilități, iar unii dintre ei sunt într-o stare mai greu de gestionat. Lucrez cu oameni care au nevoie de sprijin constant, iar fiecare are un ritm de viață diferit. Uneori, nu pot să le impun un plan fix; trebuie să fiu flexibilă și să mă adaptez cerințelor lor”, ne povestește Elena despre provocările zilnice.
Deși uneori munca devine grea, mai ales când persoanele pe care le îngrijește nu sunt întotdeauna ușor de înțeles sau de gestionat, Elena își găsește puterea în dăruirea de care dă dovadă. „Le pregătesc pachete cu produse, cu mici atenții care le fac ziua mai frumoasă. De ziua lor de naștere, le aduc câte o surpriză — un pieptene, o pereche de ciorapi, ceva care să le arate că nu sunt uitați”, adaugă dânsa cu un zâmbet cald.
Este un om care știe că pentru a ajuta pe cineva nu este suficient să îți faci treaba, ci trebuie să pui mult suflet în tot ce faci. „Îi ajut cu curățenie, cu cumpărături, sau le fac programări la medic. Tot ce pot să fac pentru a le ușura viața, fac. Este o muncă ce se întinde în toate colțurile satului”, ne explică Elena.
Munca de lucrător social nu a fost întotdeauna ușoară, însă Elena o consideră o oportunitate care a venit la momentul potrivit. „În satul nostru, nu prea sunt locuri de muncă. Așa că acest serviciu a fost o binecuvântare pentru mine. Sunt aproape de familie, nu trebuie să fac naveta până la Ungheni, iar asta mă ajută foarte mult. În plus, pot să aduc un plus de ajutor comunității mele”.
Deși distanța poate părea un impediment — uneori trebuie să meargă până la 40 de minute pe jos pentru a ajunge la beneficiarii săi — Elena nu se plânge. „M-am obișnuit cu drumul și nu îl mai simt ca pe o povară. Fiecare vizită este importantă pentru ei, și atunci când îi ajut, mă simt împlinită. Am ajuns să știu ce nevoi au, și asta mă face să mă simt și mai utilă”.
Pentru Elena, fiecare zi este o oportunitate de a face bine. „Știu că viața nu este ușoară pentru mulți dintre cei pe care îi îngrijesc, dar dacă reușesc să le aduc un zâmbet pe față, îmi spun că am făcut ceva important. Asta este misiunea mea — să fiu alături de cei care au nevoie”.
Povestea Elenei Arhire este una de dăruire și empatie, o poveste a unui om care a ales să își dedice viața celor care au nevoie de sprijinul ei. Așa cum ea spune, munca ei este mai mult decât un serviciu — este o chemare a inimii.
Vă reamintim că în nr. 3 din 23 ianuarie 2025 am lansat seria de articole „Oamenii binelui”, care își propune să aducă în prim-plan poveștile lor. Vom afla care sunt greutățile pe care le întâlnesc zi de zi, satisfacțiile care îi motivează să continue și modul în care contribuie la schimbarea în bine a comunității.
În această serie, ne concentrăm pe lucrătorii sociali din cadrul Serviciului de îngrijire la domiciliu – oameni care, prin munca lor, devin sprijin esențial pentru persoanele vârstnice, bolnave sau imobilizate. Ei sunt cei care, cu pași mărunți și discreți, ajută la menținerea demnității și a calității vieții pentru cei care au cea mai mare nevoie.
Primul material din această serie a fost o privire generală asupra acestui serviciu esențial. În acel articol am aflat cum funcționează, ce provocări implică și cui îi este dedicat. Despre toate acestea ne-a vorbit Svetlana Nemțanu, șefa serviciului, care, prin cuvintele și experiența ei, a deschis ușa ca să-i cunoaștem mai bine pe acești oameni ai binelui.
