Eu sunt ca un copil. De fiecare dată rămân uimită de felul cum se rezolvă la noi problemele sau, chiar mai rău, cum se depistează ele. Toți se conduc după cadrul legal, normativ (la noi așa multe cadre sunt că te pierzi în ele), dar există abateri cu duiumul. Multe dintre probleme pot fi soluționate, dacă se dorește, cu puțin efort și cu puțini bani.
Iaca, mă uimește pur și simplu lucrul ăsta! Mintea mea nu poate descâlci mecanismul care-i face pe mai-marii noștri să închidă ochii, știind că vor suporta urmările, care de cele mai multe ori sunt fatale pentru siguranța vieții lor.
Lasăm de azi pe mâine rezolvarea unei probleme minore, cu toate că suntem caracterizați ca fiind un popor harnic, și ea devine mare, mare, vorba administratorului unei instituții publice! Același responsabil fără să vrea (sau poate chiar dorește) a recunoscut că dacă ar fi acționat la timp, problemele mari de acum nu ar mai fi existat. Și încă câți suntem din ăștia în Moldova…
Dar pe mine încă altceva m-a frapat. Organele competente, abilitate și obligate (conform acelorași cadre) să constate neregulile, care la un moment pot să ducă la consecințe nefaste, dau niște avertizări ușoare, ușoare ca o abureală de vânt pe timp de arșiță și care trec neobservate pe lângă urechea cuiva, căruia i s-a dat o responsabilitate prea mare ca să o poată duce. Le-au adus la cunoștință, le-au citit lecții, au întocmit formulare interminabile și poate uneori amenzi le-au administrat. Și… gata, nu a mai urmat nimic! A-a-a, poate doar urmează niște conferințe de presă ale conducerii centrale, unde prezintă rezultatele controalelor și care sunt în favoarea lor și altcineva se face vinovat. Niciodată, dar niciodată ei nu sunt vinovați. Altcineva, numai nu ei. De parcă acele structuri nu ar fi în subordinea lor sau oare peștele nu de la cap se strică…
Dar, în rest, nimic. Dacă mai sunt niște momente, unde se cere acțiune și nu vorbe, răspunsul vine prompt și este repetat incontinuu ca o incantație: bani nu avem! Într-un cuvânt se spală toți pe mâini până la următorul control, când povestea se repetă.
