Recent, în satul Unțesti, în sala de haltere, s-a desfășurat cel de-al VI-lea campionat al Școlii de Sport din raionul Ungheni. Au participat elevi de la gimnaziile din Unțești și Cetireni care au îndrăgit halterele.
Conform promotorului atleticii grele, antrenorul Gheorghe Gorencu, campionatul a fost o testare a nivelului de pregătire al sportivilor pentru a participa la competiții de nivel național. „Vreau să-i prezint pe campionii școlii noastre în diferite categorii de greutate: printre fete – Nicoleta Cojocaru, Elena Marițoi, Tatiana Tetelea, Victoria Gamurari, Carmelia Gorincioi, Dana Lebădă, printre băieți – Dan Secrieru, Gheorghe Vizitiu, Grigore Gorincioi, Sandu Secrieru, Dan Tetela, Cristi Secrieru, Sergiu Bejenari, Viorel Antoci.
În același timp, aceste competiții au fost un prilej pentru a vorbi despre cât de „ușor” este să lucrezi în sat fără sprijinul corespunzător, care ar fi trebuit să fie acordat nu numai pentru că pare a fi singura sală de haltere la sat din întreaga republică, dar și pentru succesele obținute de halterofili. Cum a remarcat antrenorul, care a investit în această sală nu numai întregul său suflet, ci și banii câștigați de el în străinătate, elevii săi participă nu numai la turnee naționale, ci și la cele internaționale. Anul acesta, de la campionatul național U-15, băieții și fetele sale s-au întors cu 11 medalii, de la U-20 – cu 3. Nicoleta Cojocaru, în vârstă de 10 ani, a cucerit două medalii de argint la campionatul pentru sportivi mai mici de 15 și mai tineri de 20 de ani. Antrenorul o consideră o fată foarte talentată.
Însă Gheorghe Gorencu vorbește cu durere despre faptul că cei care aspiră la funcții înalte, înainte de alegeri, se ocupau de atragerea voturilor, nu le pasă de sport sau de problemele altor persoane. De 6 ani copiii se antrenează, neavând posibilitatea să se spele după aceea. Cum se vede, conducătorii consideră că sătenii în genere pot să nu se spele deloc. „Odată, o doamnă mi-a reproșat că până acum nu am construit o baie. Și eu am întrebat-o, cu ce mi-a ajutat de câte ori am rugat-o să o construim. La urma urmei, ce am putut, am făcut singuri, chiar și canalizarea. „Oamenilor noștri le place să spună: Europa, Europa, dar oare unde acolo ai putea face o sala ca asta fară baie? Îi întreb, unde au fost în acești ani? Puterea se schimbă, dar atitudinea este aceeași”, a spus el.
Copiii au început să plece din atletica grea și interlocutorul consideră că acest lucru se explică și prin lipsa de atenție din partea celor care ar trebui să le ofere sprijin sălilor de sport din sate. El a rugat până la vară să fie procurate câteva mingi de fotbal, pentru că sportivii trebuie să ridice nu numai greutăți, ci și să alerge după minge, dar, ca întotdeauna, a vorbit mutul cu surdul. E bine că antrenorii au primit premii de 2000 de lei și el a cumpărat mingi și discuri pentru haltere – nu veți crede, dar 1 kg din aceste discuri costă 60 de lei.
În același timp, Gheorghe Gorencu este recunoscător că mai există astfel de oameni precum unghenenii Vladimir Hasnaș și Vlad Țurcanu, chișinăuianul originar din Unțești Victor Vieru, nisporeneanul Ion Vasiliu, care au ajutat sala de sport din Unțesti să supraviețuiască în toți acești 6 ani. Fără ajutorul lor, consideră interlocutorul, nu ar fi avut ceea ce au. Și la acest campionat al școlii, grație lor, au reușit să înmâneze câștigătorilor premii. Unii mecenați au venit la turneu și au transmis sălii un set de box. Ar fi bine dacă și la conducere ar fi oameni la fel de receptivi și înțelegători.
Dacă în fiecare sat ar fi existat astfel de sponsori și oameni ca Gheorghe Gorencu, probabil, nu ș-ar fi întâmplat rușinea prin care au trecut în septembrie raionul și satul din cauza acțiunilor indecente ale câtorva băieți care ar fi trebuit să frecventeze o sală cum e aceasta.
