Aici sunt de acord cu premierul. Într-adevăr, e dezgustător spectacolul ordinar al politicienilor, prezentat de ei în timpul luptei pentru posibilitatea de a fi la putere. Dar m-am cam săturat de toate acestea. Credem că-i alegem în Parlament pe cei mai buni, elita, dar dacă aceștia fac trebușoare care depășesc limitele înțelegerii umane, atunci ce ne rămâne de făcut nouă?
Desigur, e păcat că nu vom înțelege niciodată aceste arte marțiale politice. Nu vom înțelege ce l-a făcut pe un medic de succes, respectat, să se implice în politică? Spera că va reuși să schimbe ceva în sănătate? Nu cred că este atât de naiv încât să creadă acest lucru. Atât doar că îi putem înțelege pe cei care au o stea călăuzitoare – aveau nevoie de o persoană „care să treacă” la alegeri și au obținut-o, în același timp, și majoritatea în parlament.
Nu putem înțelege ce a influențat concepția despre lume a medicului dacă el, timp de trei luni și jumătate, s-a dezamăgit de politica partidului-călăuză. Cine dintre noi nu a fost dezamăgit de politică și politicieni, dar, din păcate, noi nu avem posbilitatea să zburăm dintr-o țară în alta, să căutăm unde este mai bine, unde se plătește mai mult. Dar politicienii sau, mai bine zis, slujitorii noștri au acest avantaj. Deși, dacă stai să te gândești, cu ce se deosebesc programul și ideile unui partid de ale altuia? Aceeași îngrămădire de cuvinte frumoase despre dragoste, grijă și prosperitate pentru popor, de dragul căruia vor face totul, apoi se dovedește că fac mai mult pentru ei și pentru partidul lor. Pentru unii, soarele răsare la Răsărit, pentru alții – la Asfințit.
Spuneți-mi, cunoașteți cel puțin un politician care nu a fugit niciodată de la un partid la altul pentru propriile interese? Fie pentru scaunul mai moale, fie pentru finanțare suplimentară sau de dragul unor favoruri, dar, cu siguranță, de dragul a ceva. Nu cred în bunele intenții ale acestor oameni. Iată medicul nostru – desigur, al nostru, pentru că, pe vremuri, a lucrat în Ungheni, era un tânăr educat, simpatic și priceput – a trecut la alții. De ce? Mă tem că nu voi primi un răspuns sincer nici de la făptașul acestei daravere. S-ar părea că a trecut și gata, nu e el primul, nu e el ultimul, dar apoi a început ceva ce nici să auzi, nici să descrii. Pot spune un lucru: a fost ceva din aceeași operă cu curcanii. Coroane funerare, un fel de flash mob, autocolante pe ușa cabinetului, pe de altă parte, pichete, aruncare mai că sub roțile mașinii, chipurile, niște huligani din clasa a șaptea au decis să se distreze. Cu șampania la terasă e limpede – doctorul și-a asumat riscurile, așa că a băut cu membrii săi recent dobândiți, iar a doua zi, cu capul plecat, ședea deja cu foștii săi colegi, alături de care vei semna orice doresc ei.
Apoi urmează ceea ce nu poate fi nici înțeles, nici explicat – persoana a dispărut. Cică, cineva l-a amenințat. I s-a dat pază, a plecat la reabilitare, pe drum a cotit spre vie ca să scrie un mesaj care nu explică nimic. Încotro a plecat? Nu știm. Ei bine, nu au întrebat, nu mai este interesant, a plecat și bine a făcut, principalul lucru este că a depus mandatul. Dumnezeu să-l ajute! Plecarea este acum know-how-ul nostru.
