Odată cu venirea democraţiei, pe care noi am înţeles-o ca permisiune totală, complexele zootehnice gigantice au dispărut de pe faţa pământului.
S-au dus nu se ştie unde vitele, iar pereţii împărţiţi pe cote echivalente s-au transformat în saraiuri, toalete, cărăruşe în grădinile noilor proprietari. Azi sectorul zootehnic, se pare, renaşte cu încetul, dar…
Din Chirileni ni se scrie că aici oamenii cu spirit de antreprenor ar fi luat în arendă un teren de pământ, l-ar fi îngrădit gospodăreşte cu un gard, iar clădirile, mai bine zis, pereţii lor, i-au adus în ordine şi au cumpărat vaci. Totul, cică, ar fi cum ar fi, dacă alături nu s-ar afla moara, iar la 50 de metri după fermă – iazul. Autorul scrie că gunoiul de grajd ar fi depozitat la vreo 40 de metri de la bazin, canalizarea e instalată nu departe de el şi când plouă toată murdăria ar curge în lac.
Locuitorii din Buşila se plâng pe proprietarul unei turme mari de oi care ar paşte pe semănăturile de toamnă, în vii, peste tot. Potrivit sătenilor, s-ar fi plâns în instanţa de judecată, dar proprietarul animalelor nu ar veni la şedinţe şi amenzile stabilite nu le plăteşte.
Un grup de locuitori din Vulpeşti se indignează că nici aici nu pot găsi ac de cojocul proprietarului unei turme de oi. El ar paşte turma anul împrejur şi păşunile, de fapt, sunt distruse. Oamenii s-au plâns la primărie, la Inspectoratul Ecologic, la poliţie unde ar fi fost sfătuiţi să se adreseze în judecată. Cetăţenii nu pot înţelege ce-i la mijloc, oare nu există o legislaţie care ar regla chestiunea?
Grigore Popa, şeful secţiei sănătatea animalelor în cadrul Direcţiei Siguranţa Alimentelor a raionului Ungheni, spune că e la curent cu aceste cazuri. În ce priveşte turma de oi de 1200 de capete a menţionat că specialiştii s-au deplasat la faţa locului, au întocmit un proces-verbal şi l-au transmis în judecată. Acesta ar fi al doilea proces-verbal împotriva proprietarului oilor. Potrivit lui, direcţia nu a eliberat autorizare acestei ferme, ca şi celorlalţi la care ne referim. Dar dacă proprietarul turmei nu va plăti amenda şi va continua să se ocupe de această activitate ilicită? Atunci, cică, vor fi mobilizate alte servicii, începând cu administraţia publică locală. Apropo, fără avizul ei de deschidere a unei asemenea ferme, direcţia respectivă nu are dreptul să elibereze autorizaţia. Iar acolo condiţii nu sunt şi nici păşunea nu corespunde.
Dânsul a făcut trimitere la Regulamentul cu privire la păşunat şi cosit aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 667 din 23.07.2010 care a fost expediat la fiecare primărie. În el se spune că organele administraţiei publice locale stabilesc sectoarele şi termenul de păşunat, respectarea lor fiind obligatorie pentru toţi deţinătorii de animale. Păşunatul nu se admite înainte de 20 aprilie, când solul s-a zvântat şi temperatura aerului nu cade noaptea sub +5°C, iar plantele au înălţimea minimă de aproximativ 10 cm şi se încheie în prima decadă a lunii noiembrie. Se explică care este presiunea admisibilă asupra păşunii. E interzis păşunatul oilor şi caprelor pe păşunile predestinate pentru vitele mari cornute, precum şi păşunatul în grup al animalelor de diferite specii.
Grigore Popa spune că în cazuri asemănătoare trebuie să se adreseze cu o cerere la direcţie, la primărie sau la poliţistul din teritoriu. Ultimul de asemenea ar fi dator să întocmească un proces-verbal, iar Inspectoratul raional de Poliţie îl va transmite la direcţie, inspectorul se va deplasa la faţa locului, va fi invitat şi un reprezentant al Inspectoratului Ecologic, deoarece poate fi vorba de o încălcare a regulilor de amplasare a fermei care trebuie să fie situată la cel puţin 150 metri de sat. Cu privire la cel de-al treilea caz, cei de acolo ar avea permisiunea primăriei locale.
