Profesorul universitar Tudor Jijie, expert internațional și membru al proiectului EU4Moldova: Regiuni Cheie, explică conceptul de „pol de creștere” și relevanța acestuia pentru dezvoltarea regională. În cadrul unui interviu detaliat, el evidențiază criteriile necesare pentru ca un oraș sau o regiune să devină un pol de creștere și subliniază importanța colaborării între autorități și actorii locali. Jijie analizează riscurile și provocările asociate acestui proces și oferă exemple atât din România, cât și din Republica Moldova.
— Ca să explicăm și cititorilor noștri: ce înseamnă termenul de „pol de creștere”?
— Atunci când ai un areal geografic amplu, ca de exemplu cel al unei țări, creșterea nu va veni peste tot și în același timp și nu se va manifesta la fel. Există anumite zone, anumite puncte denumite în teoria respectivă poli, care prin capacitatea lor de polarizare, de atracție pe care o manifestă față de arealul din jur va fi capabilă să crească mai repede. Motiv pentru care și politica polilor de creștere gândită în primul rând să identifice, iar mai departe să-i susțină în a accelera acest proces al dezvoltării. Ideea finală fiind aceea că pe măsură ce crește polul respectiv va disipa, va difuza în jurul lui dezvoltare și în felul acesta va crește întreg ansamblu.
— Ce criterii trebuie să însușească un oraș sau o regiune ca să devină pol de creștere?
— Există indicatori care sunt propuși atât de către teoreticieni de bază a acestui concept, cât și de către instituții care de mult timp și-au creat astfel de mecanisme, instituții precum Comisia Europeană, Banca Mondială etc. Sunt indicatori compoziți care țin cont de la mărimea populației și până la forța economică manifestată la un anumit nivel de timp, infrastructură, indici care au legătură cu standardul și calitatea vieții, sunt multe elemente luate în calcul. E o formulă complexă. De altfel, la nivelul R. Moldova a existat un astfel de studiu înainte de a se lua decizia ce orașe, ce municipii să fie poli de creștere și Ungheni s-a regăsit în această listă.
— Cum considerați dvs., acest concept se va aplica cât de curând în contextul social-economic al țării noastre sau mai avem nevoie de încă ani buni?
— Poli de creștere există în mod natural. O politică dedicată polilor de creștere înseamnă să-ți creezi mecanisme din care să accelerezi creșterea lor. Cu cât îți pui mai repede la punct mecanismele cu atât e mai bine. E o chestiune de voință administrativă în principiu, pentru că la nivel central voința aceasta a fost manifestată în momentul în care s-a elaborat o lege în acest sens. Mai departe ține realmente de comunitățile locale. În cazul de față de municipiul Ungheni și de comunitățile din jur.
— Ce ar trebui să facă autoritățile municipale ca să grăbească acest proces?
— Păi, niște pași s-au făcut prin aceste sesiuni de informare susținute de PNUD Moldova, UE pentru Moldova. Primul pas întotdeauna e dialogul. Cât nu ar suna de banal, dar dialogul este primul pas. Dialogul cu toate unitățile administrative și cu alți actori principali, pentru că sunt multe alte entități interesate în acest demers, care vor fi afectate pozitiv, sunt jucători economici mari, sunt reprezentanți ai societății civile, sunt instituții din mediul de cercetare și educațional. Practic toți acești actori importanți, actori ai schimbării trebuiesc coagulați și cineva trebuie să înceapă. De obicei, municipiul e cel care face acest lucru. Nu e obligatoriu, dar, de obicei, municipiul e actorul principal. Odată puși la aceeași masă și dacă ajung la concluzia cu privire la necesitatea efectuării unor pași ulteriori, atunci să-i facă.
— Care sunt riscurile și provocările acestui proces?
— Sunt câteva riscuri pe care le-a identificat chiar teoria economică a polilor de creștere și sunt alte câteva pe care le vedem peste tot atunci când se implementează acest proces. Să începem cu zona de teorie, un pol de creștere atunci când devine operațional, atunci când funcționează pe repede înainte are tendința să aglomereze resursele din jur (umane, materiale ș.a.), există riscul ca tot ceea ce înseamnă la nivel de comunitate periferică să rămână în una autentică, o periferie economică, socială ori acesta e un alt motiv pentru care e nevoie o politică specială a polilor de creștere ca să țină sub control un astfel de risc, ca să fie depășită această atracție a polarizării și a ajunge mai repede în etapa difuzării de creștere către tot ansamblu. Acest e riscul prezis de teorie. Un risc pe care l-am văzut foarte frecvent în practică e cel al neînțelegerilor de natură administrativă, politică, ambiții personale, locale etc.
— Întrebarea mea e: cum gestionăm astfel de riscuri?
— PNUD Moldova gestionează un program care are scopul să limiteze aceste riscuri, explicând și aducându-i pe toți cei implicați în acest proces la aceeași masă, arătându-le care sunt avantajele unei cooperări de tip pol de creștere și la modul foarte pragmatic un avantaj foarte concret este acela al viitoarelor finanțări europene.
— Republica Moldova e o țară agrară. Unde își are locul agricultura în procesul de pol de creștere?
— Polul de creștere la bază presupune o industrie sau un set de industrii ca și termen generic, care crește mai repede decât media națională. Ca să crească mai repede orice industrie ar trebui să aibă în spate câțiva factori care să o susțină. De exemplu, un nivel de tehnologie mai înalt, un nivel de management mai înalt. Aceste două elemente, cel puțin, pe care le-am pomenit mai devreme, sunt transversale, pot funcționa la nivelul oricărui tip de industrie, inclusiv pe cele care au legătură cu domeniul agricol. Dacă venim cu tehnici noi, cu metode noi de făcut agricultură, care înseamnă mai repede decât media activităților din agricultură și mai repede decât media activităților naționale, dacă venim cu metode noi de management, cu metode noi de comercializare – cheia este inovația, o agricultură inovativă. Avem astfel de exemple la nivelul UE. Însăși UE e o structură puternică pe piața agricolă mondială și asta datorită inovațiilor.
— Dar unde se regăsește cultura în acest concept de pol de creștere?
— Există activități comerciale care pot fi aplicate și pe tematici culturale. Și o astfel de activitate comercială are un impact mai mare sinergic dacă e una care coagulează competențe de la nivelul unui areal mai mare. Dacă ne referim la Ungheni, atunci municipiul și localitățile limitrofe pot aborda activități mai bine împreună la nivel de regiune decât la nivel de localitate.
— Ne dați, vă rog, un exemplu din România al unui eveniment cultural care e parte a acestui proces?
— Sunt festivaluri care se gestionează de orașe-pol de creștere și care au ajuns foarte căutate și așteptate. Un exemplu este Untold la Cluj, Electric Castle – Festivalul are loc la Castelul Banffy din Bonțida și este cunoscut pentru atmosfera sa unică și pentru o varietate de genuri muzicale, de la rock și indie la muzică electronica, George Enescu Festival – Unul dintre cele mai prestigioase festivaluri de muzică clasică din lume, dedicat compozitorului român George Enescu, desfășurat la București, TIFF (Transilvania International Film Festival) – Festivalul Internațional de Film Transilvania este unul dintre cele mai mari evenimente cinematografice din Europa Centrală și de Est, ce are loc în Cluj-Napoca, Sibiu International Theatre Festival (FITS) – Este unul dintre cele mai importante festivaluri de teatru din Europa, ce are loc în orașul Sibiu și aduce în fiecare an trupe de teatru și artiști din întreaga lume etc.
— Cum considerați că ar putea fi atrase investiții în Ungheni pentru a susține dezvoltarea și respectiv de a deveni pol de creștere?
— Există câteva elemente care țin de țară în ansamblu și, desigur, elemente specifice localității. Orice investitor vine într-un anumit loc dacă ratingul de țară e unul bun. Acum R. Moldova e pe un traseu proeuropean, există o deschidere din partea UE, acordarea statutului de țară candidată la UE or, aceasta înseamnă garanție unei participări la Clubul Elitist nr. 1 al zonei noastre. Automat asta va semnaliza o R. Moldova mai sus pe harta potențialilor investitori și asta însemna un lucru bun. Specific pentru Ungheni e că e o poartă de intrare a UE spre R. Moldova și care sper că va beneficia foarte curând de conectivitate reală pe programele de infrastructură care vizează podul în regim de autostradă, autostrada. Mai este un avantaj până la integrarea țării în UE, e vorba de Zona Economică Liberă Ungheni, care are un potențial ce nu a fost dus până la nivelul maxim. În Ungheni încă există terenuri disponibile pentru a dezvolta zona economică și parcurile industriale.
— Care ar fi, din punctul dvs. de vedere, provocările majore cu care s-ar confrunta Ungheni în realizarea acestui concept?
— Ungheni are o poziție care poate fi și o oportunitate, dar și un dezavantaj, fiind în imediata apropiere a Iașului, care deja e pol de creștere. Pe termen scurt faptul că Ungheniul nu se dezvoltă la fel de repede, dacă nu își găsește propria nișă de dezvoltare polarizarea Iașului se poate manifesta în acest areal al municipiului și a zonei din jur. E important ca acest risc de a pierde prim-planul în contextul unei dezvoltări asimetrice cu municipiul Iași să gestionat cu maximă atenție și transformat în oportunitate.
— Puteți să-mi dați un exemplu în care s-a încercat și nu s-a ajuns la rezultate vizibile și să ne spuneți de ce nu le-a reușit?
— Nu se reușește acolo unde nu se colaborează, acolo unde nu s-a gândit integrat, ritmurile de creștere au fost foarte mici și s-au pierdut oportunități pentru că în felul acesta scade capacitatea de polarizare.
