Din 2013, când se angajează la orchestra „Struguraș”, cu o pauză de 2 ani (2015-2017), Dumitru Plaschevici este omul care se află la pupitrul dirijoral al orchestrei. Spune că a fi dirijorul acesteia e o mândrie și o onoare, pentru că acest colectiv numără 75 de ani de activitate. O cifră care îl face mândru, dar şi îl responsabilizează enorm, pentru că trebuie să nu înşele aşteptările publicului meloman.
— În câteva fraze, te rog, să ne povestești parcursul tău profesional?
— Cariera mea a început în 2012, când am fost angajat ca dirijor al ansamblului de muzică și dans „Muguraș” de la Palatul de Cultură Ungheni. În paralel m-am angajat și la Școala de Muzică din Ungheni ca profesor de acordeon. În ianuarie 2013 m-am angajat dirijor al orchestrei de muzică „Struguraș” și la 1 martie în același an am susținut un frumos concert la care am cântat cu Adriana Ochișanu, eu având 21 de ani. De atunci, am avut o pauză de doi ani, cei-i drept, până acum îmi continuu activitatea la Școala de Muzică din Ungheni și la Orchestra „Struguraș”.
— Care este rolul unui dirijor într-o orchestră?
— Pe lângă faptul că dirijorul stă în fața orchestrei și dirijează, mai are grijă de partituri, aranjamente, fiecare instrumentist trebuie să execute corect, mai are grija și de spiritul de echipă și disciplină ș.a.
— Cum e să fii dirijorul orchestrei „Struguraș” care are deja ani buni de activitate? Îți impun cumva acești ani, mai exact 75, o mai mare responsabilitate și cum faci față?
— E o mândrie și o onoare să fiu dirijorul acestei orchestre, știind că are 75 de ani. E una dintre cele mai vechi orchestre de la noi din țară și una dintre cele mai bune. Recunosc că este o mare responsabilitate, aici au cântat instrumentişti de valoare, cei mai buni din această regiune, dirijori care mi-au fost și profesori ca Vasile Panainte, Nicolae Arseni de la care am învățat foarte multe, trebuie să facem faţă aşteptărilor publicului, care sunt obişnuiţi cu spectacole de bună calitate. De aceea, doresc ca profesionalismul să rămână calitatea care defineşte “Struguraş”-ul. Pentru asta în afara orelor de lucru cu echipa, lucrez zi de zi pentru a evolua din ce în ce mai mult, pentru că muzica necesită foarte mult lucru individual.
— Cum a evoluat orchestra în perioada aceasta de când ești dirijor? Ce premii ați obținut sau în ce turnee aţi fost?
— Am început cu repertoriul. Intensiv am lucrat asupra lui. Am păstrat piesele vechi, dar am făcut aranjamentul după cerinţele de azi. Ca să mă exprim mai poetic, au îmbrăcat straie noi. Am îmbogăţit repertoriul şi cu piese noi.
Am avut turnee în Grecia, România și participări la multe alte festivaluri de la noi din ţară. Am cântat cu interpreți cunoscuți ca Adriana Ochişanu, Nicolae și Isidor Glib, Silvia Zagoreanu (voi deschide o paranteză, doamna Zagoreanu ne-a ajutat foarte mult la diversificarea repertoriului cu multe sfaturi), Marina Filipovici etc.
La moment lucrăm la noi imprimări. Deja 3 piese sunt gata, am și filmat videoclip la toate trei piese. În curând vor apărea, sper să fie apreciate de public, pentru că e ceva frumos.
— Cu ce probleme se confruntă o orchestră?
— În perioada pandemică suntem restricționați, nu avem posibilitatea de a concerta și de a pleca în turnee. Apoi, mulţi conaţionali pleacă peste hotare şi din această cauză nu se ajung anumiți instrumentiști și publicul e din ce în ce mai puțin.
— Câți membri sunteți la moment?
— Suntem 14 instru-mentiști. Aş mai dori să avem măcar încă 5 viori, deoarece se spune că la un suflător ar trebui să fie 3 viorişti, pentru ca să sune orchestra mai bine. Mi-aș dori să am și un ţambalist de la noi din Ungheni. Acum suntem nevoiți să-l invitam de fiecare data de la Chișinău.
— Cum s-ar putea atrage instrumentiști spre acest gen de muzică?
— Cred că încă din copilărie ar trebui să se dezvolte o dragoste faţă de muzica populara prin educarea muzicală corectă și promovarea valorilor naționale.
— Ce vă face să fiți diferiți fata de alte orchestre din ţară?
— Portul și cântul, o mare parte din repertoriul nostru este cules, creat de instrumentiștii de la noi din regiune, făcându-ne diferiți de celelalte zone ale Moldovei. La orchestra “Struguraş” ne bazăm pe un repertoriu care corespunde anume zonei noastre de centru, nu cântăm piesele altor orchestre, avem ceva diferit de toți, mai ales dacă plecăm la diferite festivaluri nu putem să cântăm altceva decât ceea ce ne reprezintă, însă pentru publicul nostru de acasă ne străduim să venim mereu cu noutăți muzicale mai deosebite.
De asemenea, colaborăm cu diferiți interpreți noi, care la fel au un repertoriu puțin mai diferit.
— Dumitru, când spui „Struguraș” te duci cu gândul și la ansamblul de dans „Struguraș”, nu numai la orchestră. Care e relația voastră, diferă muzica pentru dans de cea pentru soliști vocali?
— Muzica pentru dansuri este puțin mai complicată, fiindcă un dans cuprinde ritmuri și tempouri diferite. Se fac foarte multe ore de repetiții împreună cu dansatorii pentru a ne simți unii pe alții și a crea o imagine comună pe scenă. Dansatorii au nevoie de noi și noi avem nevoie de ei dacă e vorba de lucru la dansuri cu dna Nina Pricladov, conducătoarea și coregrafa ansamblului de dans, ne înțelegem foarte bine, din jumătate de cuvânt și niciodată nu apar probleme atunci când lucrăm la un dans anume, avem o colaborare foarte frumoasă
