În Moldova, restanțele salariale în februarie ar fi atins aproximativ 20 de milioane de lei. Această sumă include, de asemenea, datoriile față de lucrători Stațiunii Tehnologice pentru Irigare Ungheni (STI), cărora nu li s-au plătit salariile mai mult de un an. E greu de spus de câte ori a scris ziarul „Unghiul” despre acest lucru, dar știm cu exactitate că de multe. Ce-i drept, articolele din ziare, la fel ca și plângerile, indignarea lucrătorilor sunt ca un glas care strigă în pustiu.
Codul muncii nu este pentru toți
Într-un cuvânt, degeaba funcționarii s-au gândit și au inclus în Codul Muncii articolul 7 (Codul nr. 154 din 28 martie 2003), ce interzice munca forţată (obligatorie) care include, printre altele, „încălcarea termenelor stabilite de plată a salariului sau achitarea parţială a acestuia”. De altfel, munca forțată este interzisă de Convenția Organizației Internaționale a Muncii (subunitate a ONU), pe care Moldova a ratificat-o în 2001. Da, iar în Codul muncii există și articolul 330, care prevede că „angajatorul este obligat să compenseze persoanei salariul pe care aceasta nu l-a primit, șt în cazul întârzierii la plata salariilor”. În conformitate cu art. 339 din Codul Muncii „în caz de reţinere, din vina angajatorului, a salariului, acestuia i se plătesc suplimentar, pentru fiecare zi de întârziere, 0, 3 la sută din suma neplătită în termen”. Adevărat, în ceea ce privește angajatorul, în acest caz, aceasta este o întrebare dificilă, deoarece întreprinderea este de stat.
Glasul care strigă în pustiu
Ce zic muncitorii? Ei spun că nu stau degeaba i-au scris președintelui, care i-ar fi sfătuit să contacteze Inspectoratul muncii. Cei de la Inspectorat? Se pare că au răspuns că nu le pot ajuta. Unul dintre lucrători a menționat că s-au adresat peste tot unde au putut, dar nu au primit răspuns, iar întreprinderea ar fi fost „aruncată” fie la Agenția Proprietăți Publice, fie la Agenția Apele Moldovei. Au văzut, spun ei, toți, cum am ieșit pe 9 martie în Piața Independenței din Ungheni. Și ce? Chipurile, cineva s-ar fi adresat undeva, cică, trebuie să se introducă modificări în buget, cică, deputatul parlamentului, Ludmila Guzun, ar fi făcut o interpelare. Și ce?
Iată ce a spus Ludmila Guzun ca răspuns la adresarea „Unghiul”-ui de săptămâna trecută: „Cu părere de rău, este o mare problemă, care se repetă an de an, și care permanent se rezolvă doar parțial. Cunosc problema, am abordat-o către APP, dar și către ministrul Finanțelor, or, soluționarea problemei ar fi posibilă, la moment, doar cu suplinirea bugetului întreprinderii de la bugetul de stat. Pentru a găsi o soluție viabilă și pentru activitatea de viitor, am convenit cu câțiva colegi-deputați să invităm toate părțile implicate la o ședință convocată de comisia parlamentară agricultură, planificată pentru 27.05.20. A intervenit situația de carantină în parlament, cum revenim în activitate (din 05.06.20) vom insista, în continuare, pe aceasta întrunire, personal altă soluție cum aș putea să ajut nu văd. Cu regret, cei care gestionează aceasta întreprindere nu prea își bat capul. Până la moment aceasta va pot comunica”.
Apropo, hotărând cu nerușinare și crezând cu naivitate că întrebarea mea nu va trece neobservată, i-am scris premierului țării pe pagina de facebook. În schimb, am aflat cum funcționează acest sistem. De cine să mă mai leg după premier? Așadar, vinerea trecută nu am putut ajunge la directorul stațiunii nici la telefonul fix, nici la mobil, cu toate că, ce poate spune el? Că așa este, au datorii, că au apelat la instanța superioară.
Șeful Inspectoratului Teritorial al Muncii, Ion Fistican, a menționat că STI ar fi rămas fără șef și fără contabil. Potrivit acestuia, o parte din echipament a fost vândut, dar serviciul fiscal ia imediat toate fondurile, în plus, contul bancar al întreprinderii este blocat. Inspectoratul a luat măsuri, a apelat la diverse organe, dar decizia rămâne la discreția guvernului.
Ei bine, probabil, oamenii vor fi nevoiți să apeleze la Curtea Europeană a Drepturilor Omului – e vorba de o încălcare a Convenției Organizației Internaționale a Muncii și, prin urmare, Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale oferă un astfel de drept, dar pentru aceasta, în primul rând, trebuie să treacă mai multe instanțe de judecată în republică.
Ce a fost, ce va fi
Se vorbește de mult timp despre sistemele de irigare dacă ținem cont că agricultura din țară este în situație de risc. De vorbit s-a vorbit, dar nu au fost bani pentru restaurare, reparare sau actualizare, iar chestiunea a rămas să atârne în aer. În septembrie 2018, premierul de atunci a criticat dur Agenția Apele Moldovei că a continuat să plătească (sau mai bine zis, să acumuleze datorii salariale) lucrătorilor stațiunilor de irigație care nu mai funcționează de mulți ani. Decizia a fost luată într-un spirit modern – lichidarea și „utilizarea” stațiunilor care nu funcționează și concedierea lucrătorilor. S-a declarat că toate aceste stațiuni învechite nu sunt rentabile din punct de vedere economic. Dar nimic concret nu a fost întreprins .
În acest an, actualul prim-ministru a abordat în mod repetat chestiunile legate de irigație la întrunirile dintr-o serie de raioane, lămurind situația la fața locului. Cancelaria de Stat chiar ar fi pregătit un plan de acțiune pentru 2020-2023. Dar trebuie de făcut ordine în problemele legate de proprietate, de reorganizat Agenția Apele Moldovei și de creat asociații locale de utilizatori de apă interesați să irige terenurile lor. Toate acestea ar trebui să se întâmple în cadrul unui nou document strategic pe termen lung privind dezvoltarea irigației, care încă nu a fost elaborat.
Înaintăm cu pași de melc. Până una-alta, eu m-aș adresa în instanța de judecată, mai știi, poate la Strasbourg problema va fi soluționată mai repede decât la Chișinău
P.S. Cândva, aici clocotea viața, iar acum stau triste garajele goale, o mașină și un tractor vechi își așteaptă rândul să fie vândute. În biroul care se desface în două se planifica reparație, dar au început-o doar… În curtea întreprinderii, l-am întâlnit pe directorul Valeriu Jalbă, întristat, care plecase de la serviciu și iată s-a întors. Am vorbit mult timp despre soarta întreprinderii unde lucrează acum 54 de persoane – mai puțin de jumătate din echipa care a muncit cândva. Am vorbit despre faptul că întreprinderea moare, iar programul „Pământ” a pus bazele acestui sfârșit, împărțind pe cote valorice rețeaua de irigație, care s-a pomenit pe câmpurile noilor proprietari de terenuri.
