Pentru prima oară în acest an Inspectoratul General al Poliției a elaborat o hartă a drogurilor din Republica Moldova pentru anii 2016-2017, care oferă informații despre consumul acestora în fiecare regiune. Potrivit acestei statistici în raionul Ungheni au fost depistați 216 consumatori, 37,9% dintre care sunt consumatori de marijuana, 6,9% – heroină, iar ceilalți 55,2% – alte tipuri de droguri.
Traficul și consumul ilicit de droguri
Pentru mai multe detalii referitor la statistica respectivă am discutat cu Victor Gavriliță, șeful secției investigație infracțiuni din cadrul Inspectoratului de Poliție Ungheni. Conform spuselor lui, în 2017 au fost documentate 33 de cazuri penale, care includ punerea în circulație a substanțelor narcotice, consumul, distribuirea lor. În principiu, majoritatea infracțiunilor au fost depistate în orașul Ungheni, doar cele de creștere au fost sesizate la sate. Trei din aceste cazuri se referă la preparare și consum, unul la creșterea de marijuană și mac, iar alte 5 – la șoferi în stare de ebrietate narcotică, dintre care 3 prestau servicii de taxi prin intermediul firmelor autorizate. Situația este cu mult mai îngrijorătoare, fiindcă printre consumatorii depistați sunt și minori. „E o problemă majoră, deoarece în urma celor 3 operațiuni din lunile octombrie-decembrie din 46 de percheziții efectuate la 44 de persoane au fost depistate substanțe narcotice. De asemenea, sunt persoane supuse și la câte 4 percheziții și de fiecare dată s-au găsit substanțe interzise”, a mai comunicat șeful secției.
Întrucât de mai bine de 2 ani în orașul Ungheni funcționează un punct de distribuire a unui medicament special, l-am întrebat pe Victor Gavriliță cum i-a influențat acest lucru pe consumatorii de droguri. „Programul e bun cât merge, dar cum iese din program persoana își reia vechile obiceiuri. Iată, bunăoară, cazul bărbatului care a fost depistat cum producea și consuma droguri în cimitir. Dânsul anterior a urmat acest program de tratament. O problemă cu aceste persoane este faptul că nu există tratament forțat, doar până la urmă ei sunt bolnavi. Legislația este cam blândă față de consumatorii de droguri, uneori ei mai atrag după dânșii alte persoane. Din experiența mea cunosc 3 cazuri când persoanele care erau dependente de droguri s-au tratat. Nu prin acest medicament, ci prin religie. Medicamentul este un program ca aceștia să nu caute să fure, deoarece pentru substanțe narcotice sunt necesare cheltuieli de 300-400 lei pe zi, neavând acești bani, ei încep să fure”, mai spune specialistul.
Medicamentul, refugiu controlat al dependenților de droguri
Eugenia Andriuță este medic narcolog în cadrul Spitalului Raional și se ocupă de cei 22 de pacienți, care se află în programul de tratare specială. Din cele relatate de dânsa, medicamentul este un drog sintetic, care îi ajută să scape treptat de acea dependență. „Cei care se înscriu în acest program vin zilnic la Centrul de Sănătate, la punctul de distribuire, pentru a-și lua doza necesară. Partea bună este că acest drog le oferă o stabilitate emoțională și sunt liniștiți. În fiecare zi discut cu ei, îi văd cum sunt, aș putea spune că mult mai gălăgioase sunt mamele, care vin cu copii mici la cabinetele învecinate”, comunică specialista.
Conform datelor de la secția de psiho-narcologie, de la poliție, din Chișinău, căci sunt persoane stabilite acolo, dar aflate la evidență în Ungheni, numărul acestora ar fi unul mult mai mare. Totuși cei hotărâți să scape de această dependență sunt însă prea puțini. Până nu demult în program au fost 25 de persoane, câteva dintre ele au renunțat, totuși au fost și pacienți, care odată ce au terminat tratamentul, și-au găsit un post de muncă, au plecat peste hotarele țări, pentru a lucra cot la cot cu părinții. Cazuri fericite chiar există, dar sunt și cazuri, când odată tratați, din inconștiență, să revină pe aceeași cale. Momentul, când ei ajung la cea mai mică doza, este perioada cea mai frustrantă. Atunci au nevoie de susținerea părinților, au nevoie să fie integrați în societate, de un post de muncă, însă nimeni nu le oferă. Câțiva dintre aceștia, fiind de specialitate mecanici, au încercat să câștige un ban cinstit, dar au fost răsplătiți, după două luni de muncă, cu 200 de lei, ne mai povestește medicul. După părerea ei, pacienții respectivi ar avea nevoie de mai mult spațiu, de o cameră specială, amenajată, unde să se desfășoare terapii cu părinții, unde să aducă un preot să discute cu ei, unde ei să poată privi emisiuni televizate, să discute sau să desfășoare orice alte activități, fiindcă ei nu au o anumită ocupație. Întrucât unii din ei au antecedente penale, aceștia nu își mai pot găsi loc de muncă, în acest sens ar trebui să intervină și primăria, să se gândească și la ei, poate să le ofere careva posturi, deoarece toți cei implicați în program sunt din orașul Ungheni.
Un program cu lacune (mărturiile unui beneficiar)
Ion (nume fictiv) a început să consume droguri de la vârsta de 19 ani, iar cea mai frumoasă perioadă a vieții, aproape 20 de ani, a rămas în urmă. Acum doi ani a auzit de acest program și s-a hotărât să-l încerce. La vârsta de 40 de ani bărbatul realizase ce-și dorea de fapt de la viață. Dorea să scape de acea dependență de droguri, să-și vadă mama fericită și să-și întemeieze o familie, să aibă un copil. Cu multă voință, după doi ani de zile, bărbatul este la un pas de a ieși din acest program, actualmente i se administrează doar o doză de 5 mg din cele maxim 160 mg. Printre ceilalți beneficiari, el este lider, până acum a ocupat un post de consilier în acest program, iar acum se pregătește pentru un curs de parajurist, la care va merge în această săptămâna la Chișinău.
Iată ce ne spune dânsul: „Vreau să-i ajut pe toți cei care se află în situații de risc, discut cu persoanele care se confruntă cu dependența de droguri, îmi povestesc ce probleme au cu poliția, vreau să-i susțin, de asemenea, și pe fetele cu moravuri ușoare, pe alți tineri aflați în situații dificile. Acum hepatita este foarte răspândită în rândurile dependenților de droguri, pentru ei în subsolul Centrului de Sănătate există un cabinet unde li se eliberează seringi, prezervative etc. Eu văd că acest program funcționează și e binevenit, dar nu toți au curajul de a începe tratamentul special, fiindcă și medicamentul creează o dependență, iar dacă nu ai tărie de caracter, poți sta ani buni dependent de acesta. Partea bună a acestui program este faptul că medicamentul ți se administrează gratuit și nu trebuie să furi pentru asta sau să duci obiecte din casă. Eu acum am 42 de ani, dar au fost și persoane de peste 50 de ani, care au trecut prin programul respectiv 2 ani de zile și acum duc un mod normal de viață. Și eu mă simt deja mult mai bine, din păcate, soție și copii nu am, dar mama mea a suferit cel mai mult. Îi sunt recunoscător că m-a susținut de când m-am restabilit emoțional și ea s-a tratat de bolile care le avea. S-a operat și la ochi, acum este mult mai bine. Pentru mine pot spune că acest program m-a ajutat să revin la un mod normal de viață”.
Totuși bărbatul a mai menționat și câteva lacune ale programului: „Acesta a fost creat de o organizație internațională, s-a răspândit în mai multe țări, dintre care și Republica Moldova. Le-au prezentat programul specialiștilor noștri și acum își văd liniștiți de ale lor. Dar ce a făcut Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale? Ne-au atras în program, ne-au arătat cum se poate de trăit mai bine. Ne-au oferit totul gratis și acum ne cer polițe de asigurare medicală. Dar majoritatea dintre beneficiarii programului din ce bani să le procure, nu deranjează pe nimeni”.
În această situație s-a ajuns după ce până acum cheltuielile pentru procurarea medicamentului erau suportate de Fondul Global, iar de curând s-a pus problema ca pe viitor acesta să fie procurat din resursele proprii ale statului.
