A zbârnâit telefonul mobil și de la celălalt capăt de fir o voce arhicunoscută mi-a dat binețe. Era poetul Nicolae Bălțescu care mi-a comunicat că este în drum spre Ungheni cu o donație de carte și dacă dispun de timp să-l întâlnesc pentru a ajunge la Biblioteca Publică Raională „Dimitrie Cantemir” cât mai repede, căci mai are de făcut și cale întoarsă spre Chișinău. Mi-am dat acordul să-l întâlnesc deoarece nu ne văzusem de o habă de vreme. Mi-am tras straiele pe mine și am luat drumul pe scurtătură către centrul orașului, zonă unde se află biblioteca. Când am ajuns mi-am dat seama că după cum le-am lămurit eu, Nicolae și draga lui soție, au găsit biblioteca singuri și deja erau angajați într-o discuție amicală cu Doamna Directoare Nadejda Mihai, o femeie de-o generozitate rară, care ne-a propus câte o cafeluță pentru a putea discuta pe un făgaș de unde nimeni nu mai vrea să plece.
Minutele se scurg mai repede de cât ne dorim, asta se întâmplă atunci când în jurul mesei se adună cei care se înțeleg și dintr-o privire. Ne-am împărtășit gândurile unii la alții, am mai făcut niște planuri de viitor și ne-am întors la acele în jur de 50 de volume de carte, dintre care 20 de volume încă mai miroseau a vopsea tipografică. Este vorba de volumul de versuri întitulat dumnezeiește „Purtăm din facere imboldul revenirii…”, o carte care din data de 20.06.2021 deja și-a găsit loc pe unul din rafturile bibliotecii mele, i-ni-ma. O copertă de culoarea cerului în care s-a cuibărit un nouraș pictat de Galina Vieru, o pictoriță talentată care mai scrie și versuri de o calitate tulburătoare. Editura Pontos a mai șlefuit un briliant prin editarea impecabilă a acestui volum care deja în data de 20.08.2021, la orele 13.oo, în incinta Bibliotecii „Onisifor Ghibu” va susține un examen de maturitate, unde cu evenimentul va dirija scriitorul și criticul literar Vitalie Răileanu. Sunt și eu invitat și sper să fac față de rând cu ceilalți invitați, unde atmosfera la sigur că va fi una de poveste.
După cum ziceam, donația de carte este poate că una din cele mai de suflet calități ale unui scriitor cu ușa și ferestrele de la inimă deschise. La Nicolae Bălțescu ele sunt lăsate vraiște, să intre cine vrea, să iasă cine poate. Poezia lui Nicolae Bălțescu se citește ușor și la fel de ușor se întipărește în memorie, e scrisă pe înțelesul tuturor și te ademenește prin vraja cuvintelor a căror vecinătate e în deplină armonie cu ceea ce se cheamă viață. A urmat donația propriu zisă, unde poetul s-a despărțit de cărțile sale cu unica dorință ca ele să treacă din mână în mână la câți mai mulți cititori. În plan se mai preconizează și o lansare la Biblioteca „Dimitrie Cantemir”, doar să se mai astâmpere spiritele și pandemia să se reducă dacă nu la zero atunci măcar aproape de. Doamna Directoare Nadejda Mihai a întocmit actele de donație, le-au întărit cu câte o semnătură și au pozat un pic în fața camerelor de luat vederi. Ungheni este un oraș de care, după cum se vede, nu uită nici Dumnezeu și nici poeții, aici, pe un mal de Prut viața continuă să intre în normalitate și poeții vor da năvală ca și mai înainte de pe un mal de Prut pe altul, făcând schimb de cărți, de opinii și de viziune asupra veșniciei care se întâlnește la orice intersecție de stradă, în orice zâmbet de copil cu naivitate cerească, la orice claxon de automobil care împrăștie praful de stele cu care ne plouă cerul. Cine știe carte are patru ochi, pentru acești patru ochi și scriu poeții, pentru aceste două perechi de ochi nu dorm nopțile, ca la cina de taină fiecare să aibă parte de un poem divin în care să se regăsească. Cu Doamne ajută, Biblioteca „Dimitrie Cantemir” este deschisă pentru orice donație de carte, loc de cinste sub icoane se găsește totdeauna. Bine ai venit carte! Bine ai venit cititor de toate vârstele și odată pășind pragul acestui locaș de cultură, întrebași de cărțile scriitorului Nicolae Bălțescu și n-o să regretați niciodată. La sfârșit a trebuit și eu să mă laud cu ceva special, așa că mi-am dus oaspeții dragi și i-am plimbat prin Parcul cu sculpturi, mândria unghenenilor, unde are viză de reședință veșnicia cioplită în piatră, turnată în bronz și mereu gata să bucure ochii celor îndrăgostiți de frumos.
