Pe 3 aprilie 2020, în raionul Ungheni a fost confirmat primul caz de infectare cu noul tip de coronavirus. Peste 3 zile, în 6 aprilie, două secții de la IMSP Spitalul Raional Ungheni au fost reprofilate pentru a trata doar bolnavi de COVID-19. În doar 5 zile de la primul caz, mai exact pe 8 aprilie, în raion erau confirmate 10 cazuri de infectare, 9 din ele fiind cu transmitere locală. Peste o lună erau testate pozitiv deja 23 de persoane.
Pe 11 martie 2022, şeful Direcţiei Centrul de Sănătate Publică Ungheni, Alexandr Cornei, ne-a declarat că în aceşti doi ani de pandemie, în raionul Ungheni s-au infectat 7480 de oameni. Au fost patru valuri când numărul de cazuri a crescut vertiginos. În decembrie 2020, 634 de locuitori s-au îmbolnăvit de COVID-19, în martie 2021 – 1096. În al treilea val, din octombrie 2021, 666 de persoane s-au infectat cu noul tip de coronavirus, iar în cel de-al patrulea, în ianuarie 2022, 1268 de locuitori din raion au fost confirmaţi pozitiv.
14 mai 2020: primul deces de COVID-19 anunţat în raionul Ungheni
Pe patul de spital se stinsese o femeie de 71 de ani, fiind al 194-lea deces în țară. În doi ani de pandemie, 220 de locuitori din raionul Ungheni au pierdut lupta cu boala. Alexandr Cornei ne-a precizat că doar 5 dintre ei erau vaccinaţi.
Potrivit declaraţiilor de atunci ale fostului vicedirector al IMSP Spitalul Raional Ungheni, Marina Podoroghin, decedase o pacientă din satul Sculeni, din comuna cu aceeaşi denumire. Femeia nu ar fi suferit de boli care i-ar fi pus viața în pericol. Și dacă pentru unii acest deces a însemnat doar completarea statisticii sumbre a celor decedați de COVID-19, doar mărturia că acest nou virus e fatal și că trebuie să ne păzim, pentru familia, rudele și cunoscuții femeii, a însemnat o adevărată tragedie, în primul rând, o pierdere a unui om drag.
„Mătușa m-a crescut de la 8 luni și îmi era ca o mamă, chiar îi spuneam ,,mama”, ,,mămica”.
Părinții mei lucrau în acea perioadă și de frică să nu-și piardă locurile de muncă, ceea ce în anul 1992 era un risc mare, am fost crescută de aceasta. Vreau să vă spun că era foarte cunoscută, nu numai în Sculeni, dar și în satele învecinate. Era o persoană apreciată de către toți”, ne povesteşte Ana, nepoata femeii decedate.
Tânăra ne-a relatat o experiență dureroasă prin care a trecut împreună cu familia acum doi ani, când au înmormântat un bolnav care s-a stins din cauza COVID-19. Atunci, procedura de înhumare în cazul deceselor cauzate de infecția cu SARS-CoV-2 era diferită față de cea a persoanelor decedate din alte cauze.
Experiența COVID-19 începe din perioada 26-28 aprilie 2020
„Mătușa a fost internată în Spitalul din Sculeni cu probleme la rinichi (pielonefrită), ea având și hipertensiune. Mare mi-a fost mirarea că, fiindu-i prelevate probe de sânge, era evidentă o coagulare prea puternică (tromboflebită). Nu pot să înțeleg de ce medicii de la Sculeni nu au decis să fie transferată imediat la Ungheni. După câteva zile, în același salon a fost internată o femeie care prezenta simptome de COVID-19. Ulterior, s-a aflat că aceasta a fost în contact cu o rudă bolnavă din raionul Fălești, venită în ospeție la Paște. Femeia a urmat tratamentul în Spitalul Sculeni, în salon comun, 4-5 zile, după care la data de 4 sau 5 mai au transferat-o la cel din Ungheni, unde a fost confirmată pozitiv. În următoarele zile au fost internate în Spitalul Raional Ungheni și celelalte persoane care s-au aflat în această perioadă în contact cu ea, printre care și mătușa mea. Pe 6 mai a fost confirmată și ea pozitiv. A fost transferată în Secția Boli Cronice, reprofilată în secție Covid, a adăugat tânăra. (Nota red.: În acea perioadă, în Sculeni, numărul de cazuri a crescut foarte mult. Într-o singură zi au fost confirmate 6 cazuri. Despre aceasta, ziarul “Unghiul” a scris. Vedeţi şi pe www.unghiul.com – Primele instituții medicale din raionul Ungheni în regim de carantină)
6 mai – confruntarea cu diagnosticul
Dacă până la venirea rezultatelor testelor de laborator mai exista o speranță că virusul a ocolit-o pe femeie, atunci ziua de 6 mai le-a spulberat această speranţă. „Din data de 6 mai, a început o bătălie aprigă cu această boală. Fiind internată a 5-a sau a 6-a zi, la data de 11 și 12 mai, rezultatele analizelor au început a fi mai bune, riscul de formare a trombilor micșorându-se cu 50 la sută. Ea stătea în salon comun, fiind mereu mutată dintr-un salon în altul pentru că nu erau suficiente aparate de ventilație, ei fiindu-i greu să respire fără masca de oxigen”, îşi aminteşte Ana.
Dar, la data de 13 mai, starea femeii s-a înrăutățit. „A fost transferată în Secția Reanimare, cu o saturație de oxigen destul de redusă, ulterior fiind intubată. În seara aceleiași zile a fost constatat decesul. Am întrebat medicul din reanimare care este cauza morții, iar acesta mi-a răspuns că a fost insuficiență cardiacă. Ulterior, corpul neînsuflețit a fost transferat în Secția Anatomie patologică. Mulțumesc mult cadrelor medicale și nu numai de susținere și înțelegere! După ce ni s-a adus la cunoștință moartea mătușii, a început o altă etapă, care m-a făcut să urăsc această societate, acest stat și nu numai”, spune tânăra.
Ana povesteşte că procedurile funerare au fost insuportabile din momentul în care a achitat la morgă 23,5 euro pentru sacul special unde a fost pus corpul neînsuflețit, până la faptul că autopsia nu se făcea potrivit protocoalelor obișnuite. „Să se înțeleagă bine că nu am obiecții față de angajații Spitalului Raional Ungheni. Dimpotrivă, doar mulțumiri le aduc, dar e mai înjositor de orice să achiți pentru un sac special sau ceva asemănător. Pe lângă asta, nu mi s-a permis măcar să o văd pentru ultima oară sau să îmi iau rămas bun creștinește, sicriul fiind sigilat”, mai susţine Ana.
Femeia a fost înmormântată în cimitirul din satul Sculeni. „Pe ultimul ei drum, am trecut doar pe lângă poarta casei. La înmormântare am fost doar cele mai apropiate 5 persoane. Polițiștii, care au monitorizat să nu fie prezenți mai mulți oameni, au făcut câteva poze și au plecat. Groparii au îmbrăcat costume speciale. Parcă eram într-un film de groază și niciun obicei creștinesc nu am putut respecta. Pe de altă parte, la înmormântarea unul alt decedat din cauza acestui virus s-a permis prezența a 50 de oameni. Trist și nedrept!”, ne spune tânăra.
„Acest Covid e ca un abțibild pe spatele și urmele familiei noastre”
Rudelor femeii nu le-a fost ușor nici până la decesul acesteia. Au trecut printr-un proces nedorit de stigmatizare și discriminare în comunitate, pentru că ea s-a infectat cu noul coronavirus. „Acum doi ani, oamenii erau speriați și se fereau de noi de parcă am fi fost bolnavi de ciumă. Era foarte multă panică, pentru că lumea se temea de ceea ce nu se cunoștea. Unii credeau în existența acestui virus, alții – nu. Vreau să menționez că în perioada în care mătușa mea s-a aflat în Spitalul de la Sculeni a primit în vizită 3 rude care nu au avut niciun fel de simptome. Doar concubinul mătușii a fost confirmat și tratat de o formă ușoară, având 3 zile febră. A stat 14 zile în Spitalul Raional Ungheni”, își aduce aminte Ana.
Potrivit certificatului de deces al mătușii, cauza morții a fost insuficiența poliorganică, pneumonie bilaterală, infecția COVID-19. „Acest Covid e ca un abțibild pe spatele și urmele familiei noastre. Sunt multe și multe de povestit, însă acum pentru mine nu mai contează nimic decât liniștea veșnică a sufletului ei”, își încheie relatarea nepoata primei victime a noului tip de coronavirus din raionul Ungheni.
La sfârșitul discuției noastre, ea a ținut să precizeze încă o dată că nu învinovățește niciun lucrător medical. Dimpotrivă, le mulţumeşte din suflet, inclusiv medicului curant al mătușii sale, Lucia Bulgaru și celorlalți medici care într-adevăr fac tot ce le stă în putere ca să trateze bolnavii și pentru că mereu sunt lângă ei. Le mulțumește și celorlalte paciente din salon care au ajutat-o și supravegheat-o pe mătușa sa atunci când aceasta se simțea rău şi pentru că, prin intermediul lor, a putut ține legătura cu ea.
