Dizabilitate fără obstacole

Ziarul în repetate rânduri a abordat chestiunea referitoare la  rampele incomode pentru persoanele  care se deplasează în scaune cu rotile.  La Direcţia Asistenţă Socială şi Protecţie a Familiei Ungheni ni s-a spus că în raion numărul acestor oameni depăşeşte cifra de o sută şi circa o treime din ei locuiesc în oraşul Ungheni. Se pare că nu ar exista motive de a spune că în instituţiile  din capitala raionului lipsesc rampele  de acces, în plus, pe trotuare în unele locuri sunt   făcute coborâşuri. Altceva e cât sunt ele de comode.
„Nu am putut ajunge la Primăria Ungheni cu scaunul cu rotile. Am încercat să merg de la biblioteca publică, dar n-am reuşit, am vrut să trec pe lângă  clădirea cu 3 etaje a Consiliului Raional, cum  făceam mai înainte, dar nu am vrut să risc,  deoarece era noroi, prin piaţă tot n-am putut, fiindcă  sunt trepte foarte abrupte,  de pe strada Naţională – la fel,  n-am putut să urc pe trotuar nici la intersecţia străzilor Alexandru cel Bun şi Eminescu ca să mă îndrept spre locul de destinaţie.
Toate aceste rampe şi coborâşuri de pe trotuare înseamnă bani cheltuiţi în zadar.  Pentru că în Ungheni, afară de centrul „Casa pentru toţi” şi un centru comercial, nicăieri nu sunt rampe normale. Unele sunt foarte abrupte, altele nu au bare sau borturi mici ca să nu te rostogoleşti de pe rampă,  mai ales pe timp ploios,  sau sunt prea înguste.
Dar dacă ai avut noroc şi au urcat,  nu poţi deschide uşa fără ajutorul cuiva, fiindcă nu sunt platforme comode  ca să întorci scaunul cu o parte spre uşă şi s-o deschizi. Eu mă tot gândesc, oare cei care au dat bani pentru aşa ceva n-au avut ce face cu ei? Iar dacă s-au apucat, de ce n-au făcut cum trebuie, de ce să creeze aparenţe? Ce fel de atitudine e aceasta faţă de noi, care şi aşa ducem o viaţă plină de lipsuri? Cui îi pasă de noi?”, menţionează în scrisoarea trimisă la redacţie ungheneanul Constantin Rahmistriuc.
Întrebările au fost puse, mai rămâne să găsim răspunsurile.