Despre poezia Ioanei Isac din Ungheni poți să spui că este „vizuală”, așa ne spune și ea. Și poate de aceea ele au fost izvor de inspirație pentru pictorița Ioana Boghian-Nistor, care a vernisat recent tablourile la HOF Cafe din orașul Brașov/România în cadrul expoziției „Din poezie, imagine”. Pentru a afla mai multe detalii le-am contactat pe ambele protagoniste ale acestui inedit eveniment cultural. Iată ce ne-au spus:
— De ce poezia Ioanei/a ta?
Ioana Boghian-Nistor: Poeziile Ioanei m-au provocat. În momentul în care am citit câteva versuri, am început să îmi pun multe întrebări și să găsesc multe răspunsuri. Cred că în mintea oricărui om există o imagine în momentul în care citește ceva. În momentul în care am citit câteva versuri ale Ioanei, imaginația mea a început să „își facă de cap”, iar eu nu m-am opus. Cu fiecare vers, se contura o imagine din ce în ce mai spectaculoasă. Modul în care Ioana așează cuvintele și felul în care se compune poezia ei, mi-a oferit libertatea de exprimare pe care o căutam.
Ioana Isac: La mine poezia mereu a fost vizuală și când mi-a scris Ioana chiar eram curioasă cum vor arăta colajele pe baza cuvintelor.
— Ce legătură artistică sau poate sufletească a stat la baza deciziei tale de a face aceste tablouri și a le vernisa într-o expoziție?
Ioana Boghian-Nistor: Eu cred că poezia și arta vizuală (ca și-n muzică, teatru etc.) se completează. Sunt domenii care vin una în continuarea celeilalte. Ăsta este unul din lucrurile ce le-am învățat și am vrut să aduc o expoziție în care există completare.
— Cum a primit publicul român acest eveniment cultural inedit, aș zice eu?
Ioana Isac: Din ceea ce mi-a povestit tiza mea, Ioana, am înțeles că impactul a fost unul puternic. Spre nefericirea mea nu am putut să ajung la acest eveniment drag.
Ioana Boghian-Nistor: Am stat câteva ore lângă tablouri, în cafeneaua în care a avut loc evenimentul, din dorința de a vedea adevăratele reacții ale oamenilor (nimeni nu știa că eu sunt acolo și că eu le-am făcut), și vreau să spun că fiecare om care se oprea și analiza poezia și imaginea, zâmbea (erau zâmbete sincere care transmiteau mulțumire). Ideea de a face o expoziție cu imagini care au la bază poezia a fost foarte bine primită de către oameni. A stârnit curiozitatea și a ridicat semne de întrebare, ceea ce a provocat participarea.
— V-ați gândit să vernisați expoziția și în Moldova, în special la Ungheni?
Ioana Isac: Nu m-am gândit, pentru că trebuie resurse financiare ca să aduc tablourile aici, și mai este o chestie destul de dureroasă pentru un om de artă, interesul oamenilor pentru cultură nu e același ca și în România.
Ioana Boghian-Nistor: Oamenii din Moldova, pentru mine sunt absolut fascinanți. Sunt sigură de faptul că dacă ar fi posibilă desfășurarea expoziției și în Moldova, în special în Ungheni, voi fi bine primită și ar exista un public absolut superb.
