Timp de doi ani, masca de protecţie a devenit un accesoriu indispensabil, practic, pentru fiecare dintre noi. Guvernele au impus-o ca măsură obligatorie de protecţie împotriva noului tip de coronavirus în toată lumea, și Moldova nu a fost o excepție. Majoritatea celor care au purtat-o corect, acoperind nasul și gura, i-a protejat să nu ia virusul de la cei bolnavi. Totodată, cei infectați nu l-au transmis mai departe.
La început de pandemie, penuria de măști s-a simțit acut și în Moldova. Acestea erau insuficiente chiar și pentru lucrătorii din sistemul medical, unde nevoia de a purta mască era mult mai mare decât în afara lui. Măștile medicinale au devenit ulterior accesibile în farmacii, nu neapărat și la preț. Din acest motiv, oamenii s-au asigurat să aibă cel puțin o mască de protecție, confecționându-le din diverse stofe în mai multe straturi.
Studiile au arătat că în perioada de vârf a pandemiei, lunar, la nivel global au fost cumpărate 129 de miliarde de măști sau 3 măști per minut. Potrivit Asociaţiei pentru Valorificarea Deşeurilor, în mare parte este vorba despre măști de unică folosință, confecționate din microfibre.
Însă în timp ce pentru majoritatea dintre noi ea a devenit măsură de protecție împotriva virusurilor transmiși prin aer, masca s-a transformat și într-o problemă ecologică.
Din ce sunt confecționate măștile
Specialiştii de la Asociaţia pentru Valorificarea Deşeurilor precizează că măștile chirurgicale obișnuite, de unică folosință, sunt formate din 3 straturi. Stratul exterior este poliester (material nonabsorbant) care protejează împotriva stropilor. Stratul de mijloc este din polipropilenă și polistiren, pentru a preveni trecerea picăturilor și aerosolilor printr-un efect electrostatic. Stratul interior este realizat dintr-un material absorbant, precum bumbacul pentru a absorbi vaporii.
Din multitudinea de polimeri utilizati, cea mai mare parte revine polipropilenei, utilizarea frecventă a căreia a și dus la cantități enorme de plastic acumulate în mediu („Măştile de protecţie, o nouă provocare în lupta cu plasticul şi un pericol eminent la adresa securităţii de mediu”).
Și chiar dacă purtarea lor nu mai este obligatorie și a rămas doar o recomandare a specialiştilor în sănătate, poți observa măști aruncate pe stradă, în locuri publice, agăţate în crengile copacilor, prin grădinile cu flori sau chiar legate de piloni.
Drept urmare, ecologiştii avertizează că este un motiv de îngrijorare, pentru că este un deșeu pe care nu știm să-l acumulăm și să-l distrugem corect. Specialiștii spun că în primul rând, măștile folosite pot fi focare de infecție, pentru că sunt pline de bacterii și mai pot transmite virusul, dacă au fost purtate de persoane bolnave.
Riscuri pentru sănătate publică
În al doilea rând, sunt o sursă de poluare a mediului din cauza materialelor din care sunt fabricate. În acest sens, șeful secției maladii transmisibile și managementul urgențelor în sănătatea publică la Centrul Sănătate Publică Ungheni, Sergiu Talmaci, ne-a precizat că după ce sunt folosite, măștile trebuie arse și nicidecum aruncate la coșurile de gunoi, în special cele de pe stradă, care nu au capace.
Șeful Centrului de Sănătate Ungheni, Oleg Belbas, ne-a declarat că în lipsa posibilităților de distrugere a acestor deșeuri contaminate la nivel național, prin incinerare, acestea ajung la gropile de gunoi. Măştile de protecţie folosite de angajaţii instituţiei pe care o conduce sunt colectate ca şi orice deşeu menajer.
Ele sunt transportate de către ÎM „AVE Ungheni”, întreprindere care are încheiat cu Centrul de Sănătate Ungheni un contract de colectare și transportare a deșeurilor. Drept urmare, în viziunea celor de la Asociaţia pentru Valorificarea Deşeurilor, măştile de protecţie reprezintă adevărate riscuri pentru răspândirea virusului SARS-CoV-2.
Conform datelor aso-ciației, fiecare mască are o greutate aproximativă de 4 grame. Chiar dacă doar 10% din măștile utilizate ar fi aruncate în mod incorect de către cetăţenii Republicii Moldova, asta ar însemna peste 264 de mii de măști zilnic împrăştiate în natură. Potrivit ecologiștilor, acest lucru ar face ca peste 32 de tone de plastic să fie lunar împrăștiate în natură sau peste 380 de tone anual (care devine microplastic): un scenariu foarte periculos care trebuie categoric evitat.
Editoră: Elena Cucu
