Din istoria unuia dintre satele nordice ale raionului Ungheni

Se învecinează cu raioanele Fălești și Sângerei, e ultimul sat al raionului Ungheni dinspre partea nordică. Locuitorii de aici merg mai lesne la piață după cumpărături la Fălești, decât la Ungheni. Aici vei vedea peisaje naturale deosebite, care au un potențial turistic nevalorificat. Vorbim de satul Coșeni, unul din cele 4 care constituie comuna Negurenii Vechi.

Despre istoria satului ne-a vorbit Liubovi Găină, șefa căminului cultural din localitate, care e născută în Măgurele, dar cu rădăcini din Coșeni și care are studii de parfumier. „Satul Coșeni este unul vechi. Datează din 8 aprilie 1546. E o așezare răzeșească (răzeș: țăran liber, organizat în obști, care stăpânea în comun pământul satului de care aparținea, dar lucra independent lotul agricol repartizat), cu oameni gospodari, cumpătați și de o cumsecădenie aparte. Îndeletnicirile principale erau agricultura și creșterea animalelor. În temei, vaci și oi. Bătrânii satului ne spuneau că dacă vreun consătean avea multe vaci și oi era considerat om gospodar. Iată chiar și străbuneii mei pe linie paternă, care erau din Coșeni, aveau 100 de oi și se socoteau oameni gospodari și înstăriți”, ne povestește interlocutoarea noastră.

În continuare aceasta ne dezvăluie și alte momente din istoria localității. „Principalele familii ale satului erau Popa, Uscatu, Găină, Gherman, Pascaru”, spune dânsa. Anume aceste familii au un rol important în dezvoltarea localității rurale, care se afla la drumul care lega nordul de centrul țării. La inițiativa lui Nicolae Popa, un om înstărit, se construiește prima școală din Coșeni. Aceasta se întâmpla în 1920.

După anii 40, ani de restriște în istorie, mulți gospodari din Coșeni trec Prutul și se stabilesc cu traiul în România, iar alții sunt deportați în Siberia. Astfel, în casa lui Nicolae Popa, cel care a construit școala, se deschide un spital regional, având în componența sa și o policlinică, cabinet Roentgen și maternitate. Toți copiii de până în anul 1964 din toate satele din împrejurimi sunt născuți în această maternitate. Iar în gospodăria unui oarecare Uscatu a fost un spital de boli infecțioase. „În acea perioadă de după război erau mulți bolnavi anume de aceste boli. Apoi, el a fost transferat la Bălți”, povestește interlocutoarea mea.

Au mai fost pe teritoriul satului o moară, o oloiniță. În casa dascălului Mărăndici, mai exact, în beciul din această gospodărie, fostul kolhoz a deschis o cramă, iar într-un sarai se afla oficiul poștal. În casa părintelui Grigorie Popa a activat căminul cultural împreună cu biblioteca publică și postul de poliție. ”La Coșeni era o școală de 7 clase, unde învățau elevi din toate cele 4 sate care acum fac parte din comuna Negurenii Vechi”, specifică Liubovi Găină.

Trebuie să menționăm că satul Coșeni nu e mare ca suprafață. Ulterior, în perioada sovietică, au fost deschise două ferme de oi, una de păsări, alta de porci, o prisacă și o fermă de lapte-marfă. La moment aici însă activează doar 2 agenți economici. Unul dintre ei se ocupă cu prelucrarea pământului și creșterea culturilor cerealiere. În locul fermei de lapte-marfă e o crescătorie de porci.

Deosebit de interesantă e istoria denumirii localității. Șefa căminului cultural ne spune că până la cea actuală satul a cunoscut altele două. „Prima a fost Uscați, cel mai probabil de la familia Uscatu. Unul dintre ei cred că a fost vreun boier”, zice dânsa. Pe urmă s-a numit Floceni–Cocoșeni. „Prin acele locuri erau mărăcini în care te încâlceai. Legenda spune că o oștire s-ar fi încâlcit și de aici s-a luat Floceni, iar Cocoșeni – pe un vârf de deal, comerțul se făcea înainte vremuri cu carele și căruțele, era un drum, lega nordul cu centrul, și noaptea într-o toamnă ploioasă, venind căruțașii, au nimerit în acele buruieni și mărăcini. S-au chinuit să iasă toată noaptea până au ajuns în zorii zilei, când în ograda unui gospodar s-a auzit cocoșul. Cineva dintre ei a strigat: „Cocoșul”. De la acest termen s-a ajuns la Cocoșeni, apoi la Coșeni”, își încheie astfel relarea sa despre istoria satului Liubovi Găină.

După recensământul din 1971 în sat erau 511 locuitori. În prezent sunt doar vreo 300.

Vom vorbi cu Liubovi Găină pe larg și despre tainele oieritului, ocupație larg răspândită în țara noastră și în special în satul Coșeni din apropierea Movilii Măgura. Dar despre aceasta veți citi în numerele viitoare ale ziarului.