La începutul lui martie, cu ocazia zilei internaționale a femeii am organizat la bibliotecă, în cadrul serviciului „Istoria de lângă noi”, o masă rotundă cu un frumos generic „Destine cu aromă de femeie”. Pe parcursul activității un grup de oameni care se numesc: Formația Folclorică „Ciutura” au asistat la depănarea amintirilor a două doamne cu destine atât de asemănătoare prin trăiri și atât de diferite prin alte aspecte. Două femei din localitatea noastră. Una fostă profesoară de clase primare și limbă rusă, alta care foarte mult și-a dorit și a avut și capacități să devină profesoară, dar… n-a fost să fie. La prima vedere par a fi doar niște femei frumoase și simple, niște ființe fără griji și nevoi, asta doar la prima vedere, dar este de ajuns să schimbi cu ele câteva cuvinte ca să fii cucerită de bunăvoința, zâmbetul și lumina care le izvorăște din suflet, te minunează optimismul și caracterul lor de luptătoare pe care îl camuflează prin gingășia și voioșia permanentă .
Este vorba de Galina Popa și Elena Timofte, ambele membre ale formației folclorice „Ciutura”, ambele cu un uimitor simț al frumosului și niște voci deosebite. Prima, Galina, chiar și-a dorit să devină cântăreață, însă fiind un copil bine crescut a ascultat sfatul tatălui care i-a zis că dacă vrea să aibă o familie frumoasă cu soț și copii să se gândească la o carieră pedagogică, iar dacă vrea să aibă o viață deloc liniștită cu veșnice turnee și altele de acest gen să aleagă muzica. A ales prima variantă în detrimentul muzicii, fiindcă mult și-a dorit o familie frumoasă mai ales că deja întâlnise și persoana potrivită. Doamna Elena însă și-a dorit cu ardoare să fie profesoară, a fost foarte silitoare la materiile școlare, dar fiind dintr-o familie mare, cu 8 copii și fiind și cea mai mare n-a fost lăsată să-și continue studiile, ci a rămas să lucreze în gospodăria agricolă din localitate.
Destinul doamnei Galina de timpuriu, de la primul an de viață a fost călcat în picioare de regimul comunist, care la numai o zi după botezul ei a făcut ca să fie arestat tatăl său și dus într-o direcție necunoscută, la o distanță de mii de kilometri de cei dragi. Nu s-a mulțumit regimul de atunci cu acest gest neomenesc și peste 3 ani au fost ridicați cu familia (mama, sora, bunica) și duși în Siberia, unde i-au schimbat și numele din Aglaia devenind Galina și destinul. Clasele primare le-a făcut în Rusia, apoi revenind în țară și fiind foarte descurcăreață, clasa a 5-a a terminat-o numai pe note de 5. La fel de bine a învățat și doamna Elena , ca mai apoi dirigintele de clasă, Petru Bulican, să vină la poartă tatălui ei, pentru a-l convinge să-i permită Elenei să plece mai departe la învățătură, că e păcat de capacitățile ei. Părintele nu s-a lăsat înduplecat, convins fiind că fata trebuie să rămână acasă, s-o ajute pe mama la creșterea și educarea celorlalți frați și surori. Energia și hărnicia ei s-a făcut vizibilă pe tot parcursul vieții, mereu poza ei era la tabla de onoare a cârmuirii gospodăriei agricole, a beneficiat de o mulțime de ordine și medalii la fiecare sfârșit de cincinal, ar fi putut beneficia cu siguranță și de titlu de Erou al muncii socialiste, numai că așa distincții se dădeau, spunea ea, la cei mai mari nu la lucrători de rând (ea era numai șefă de brigadă). Un alt motiv pentru a spune că doamna Elena este o fire curajoasă a fost și faptul că împreună cu încă 4 oameni din sat au mers în Transnistria în timpul războiului din 1992 pentru a duce feciorilor neamului, care ne apărau integritatea statală mâncare de casă. A fost un act de binefacere din partea gospodăriei agricole pentru combatanți, deoarece foarte mulți băieți din Cetireni erau pe câmpurile de luptă.
În prezent ambele femei au câte o familie frumoasă, au crescut și educat copii buni, care astăzi le ajută, le iubesc și le poartă respectul. Au trecut prin multe greutăți de ordin politic, social, financiar, medical, căci se spune că Dumnezeu pe cei ce îi iubește acelora le dă mai multe suferințe, dar niciodată n-au lăsat mâinile în jos astfel izbutind să treacă peste toate cu succes. Curajul, noblețea , bunătatea și omenia le-au fost mereu cei mai buni prieteni. Au făcut tot posibilul și imposibilul, uneori, dar au învins, rămânând modeste, sincere și iubitoare de oameni și de tot ce este frumos.
De frumoase, grele și chiar tragice amintiri am avut parte în cadrul activității noastre de la început de primăvară, când totul reînvie și natura își reîncepe ciclul vital, dându-ne la toți, noi speranțe în ziua de mâine. Am observat cu stupoare că timpul este limitat și nu reușim să vorbim despre toate cele programate, despre toate câte le poate cuprinde o viață a unui om, însă am încercat să combinăm mai multe aspecte pentru a dinamiza lucrurile și a avea parte și de voie bună , cu cântec și alte surprize plăcute.
La final de activitate, le-am mulțumit frumos doamnelor Galina și Elena pentru amabilitate și deschidere și le-am urat ca bunul Dumnezeu să le păstreze până la adânci bătrâneți sănătatea, bunăvoința și optimismul actual.
