Recunosc că sufletul meu se simte atras de lucrătorii din cultură – aceștia sunt oameni cu o fire deosebită, care nu țin cont de zilele de odihnă, de concediu sau de salariu, care abia în ultimul timp poate fi numit astfel. În acest sens, am decis să vorbesc cu Valentina Obadă, tânăra șefă a centrului de meșteșuguri „Fantezie” de la Palatul de Cultură din Ungheni, o tânără interesantă în vârstă de 30-35 de ani.
— Spuneți-mi, de unde și cine sunteți?
— Sunt originară din Bălți, absolventă a Colegiului Tehnologic din Chișinău.
— Sunteți o norocoasă, era imposibil să intri acolo din cauza concursului uriaș. Trebuia să ai școala de arte.
— Era dificil, în special la facultatea mea de designer vestimentar – 7 oameni pe un singur loc. Da, am absolvit școala de artă. De unde vine dorința de a studia acolo? Bunica mea a fost croitoreasă. Cred că de la ea mi s-a transmis. Mama, când avea timp liber, se ocupa de lucrul manual, sora mai mare îndrăgise această îndeletnicire.
— Ați fost doi copii la părinți?
— Suntem trei, am un frate și o soră, sunt cea mai mică. Și mă bucur că sunt încă un copil, pentru că mama mea este în viață, are 85 de ani și îi doresc să fie sănătoasă. Sunt mândră de ea și îi mulțumesc pentru tot.
— Soțul dvs. este din Ungheni?
— Soțul meu este din Cornești. Am venit aici după ce soțul a absolvit universitatea de medicină și a primit îndreptare încoace. Suntem în Ungheni de 30 de ani.
— (Aici eu muțesc, credeam doar că vorbesc cu o femeie în vârstă de 30-35 de ani). Cați ani aveți? E imposibil. Așa este?
— Dacă nu au încurcat nimic în buletin (interlocutoarea surâde, ea în general este rezervată).
— De-a lungul anilor, orașul a devenit locul pe care îl numiți „acasă”?
— Mi-a plăcut orașul de la bun început. Când am venit aici, el era o localitate de tip închis și mi s-a părut foarte frumos, confortabil, liniștit, curat. Acum, bineînțeles, îmi este drag, aici s-a născut unicul nostru fiu, care s-a căsătorit anul trecut și a adus în casă o noră frumoasă.
— Să fie fericiți! Ați lucrat în specialitate?
— Da, am lucrat ca tehnolog mulți ani la o întreprindere mixtă italo-română, într-o echipă mare, în special feminină. Dar întotdeauna mi-a plăcut foarte mult să fac bibelouri, însă pur și simplu nu aveam suficient timp. Și odată am decis că ar trebui să încerc să fac ceva. Din fericire pentru mine, la centrul de meșteșuguri „Fantezie” de la Palatul de Cultură era liber locul de conducător pe care îl ocup de mai bine de un an.
— Nu regretați că ați părăsit o echipă mare, probabil, și un salariu corespunzător?
— Nu, ce spuneți, cu atâta plăcere vin la centru în fiecare zi, unde poți crea ceva. Sarcina principală a centrului nostru este de a promova tradițiile naționale, arta populară, care sunt o adevărată comoară creată de mamele noastre, bunici, străbunici, precum broderia, țesutul, tricotatul. Desigur, copiii care vin în centru sunt mai interesați de arta contemporană – filigranarea hârtiei, colaj, decupaj, macrame.
— Știți a face aceste lucruri?
— Am fost întotdeauna, încă de la școală, foarte activă, m-a interesat tot ce are legătură cu munca creativă; cu ceea ce poți crea cu propriile mâini. Și acum, dacă nu știu ceva, mă duc la bibliotecă, mă adresez cunoscuților, am posibilitatea să particip la tot felul de traininguri și master-class-uri și mă duc la ele cu plăcere.
— Copiilor de astăzi le plac meșteșugurile?
— Copiii noștri sunt foarte talentați, dezvoltați, creativi, dar aproape că le lipsește răbdarea necesară atunci când te ocupi de un meșteșug artistic.
— Aveți timp pentru familie, pentru casă?
— Acum am suficient timp pentru toate, inclusiv pentru mine. Cred că o femeie trebuie să arate bine și să corespundă statutului soțului. (Din anumite motive, abia acum am înțeles cine este această femeie și cine este soțul ei- un medic foarte cunoscut, foarte respectat, foarte bun profesionist – comentariul autorului).
— Fiul a mers pe urmele tatălui său?
— Am visat, dar el și-a ales propria cale. Mulți oameni sunt surprinși de faptul că avem un fiu atât de minunat, ei credeau că dacă e unul este răsfățat, dar el a absolvit Academia de Studii Economice, a făcut masterul, a absolvit fără frecvență Universitatea de Stat, lucrează cu succes la Ministerul Apărării. Noi suntem foarte mândri de el.
— Să vorbim despre munca dumneavoastră. Vă coaseți haine?
— Cos, dar nu atât de mult, în temei mă interesează munca la centru. Îmi place când amenajăm expoziții ale lucrărilor noastre, unde prezint și câte ceva din ale mele.
— Soțul vă sprijină căutările?
— El mă susține în orice și pentru asta îi sunt foarte recunoscătoare.
— O întrebare filozofică: ce este dragostea, Valentina?
— Armonie, înțelegere reciprocă, o relație dintre suflete, interese comune, completare reciprocă.
